Adicà: ni se apune cà triumful revoluti proletare ìnseamnà pieirea artei ! Sà fie ! Oricum, inapoi nu ne intoarcem ! Preferàm sà-1 ardem pe Rafael declt sà renun^àm la cuceririle revolu^iei. De bunà seamà, astàzi nu putem subscrie aceste rìnduri, printre aitele §i pentru cà noi §tim cà alternativa insinuatà de propaganda contrarevolutionarà, §i pe care Kirilov o accepta, era falsà, insà a vedea in strofele citate un program proletcultist, a ignora con^inutul lor simbolic, a ignora cà expresia e prin excelentà metaforicà, e cel putin obtuzitate. Pe aceastà cale nu ne-ar fi greu sà-1 inscriem §i pe Eminescu In rindurile proletcultiftilor, Intrucìt §i marele nostra poet scria:
                     Sfàrima(i statuia goalà a Venerei antice,
                       Ardevi acele pinze cu corpuri de ninsori !
                       Eie stìrnesc in suflet ideea neferice A perfec^iei umane fi eie fac sà pice In ghearele uzurei, copile din popor.
    Agitatorul proletar, dupà ce expune pe larg programul sàu de distrugere totalà a civiliza^iei create de cei avu|i si puternici §i mai ales a operelor de artà, il Incheie cit se poate de semnificativ:
                      Zidi^i din dàrmàture gigantici piramide,
                     Ca un memento mori pe al istoriei pian Aceasta este arta ce sufletu-^i deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rìde Cu mutra de vindutà, cu ochi vii fi viclean.
    Atitudinea celor mai largi mase muncitoare fa^a. de arta din trecut este un fenomen complex ce nu poate fi definii simplist doar printr-o singurà tràsà-turà. Ideea cà arta in trecut era a claselor stàpinitoare si cà ea trebuie desfiin-^atà o data cu cíasele pe care le servea, n-a fost inoculata maselor de poe^ii proletcultifti, ci reprezenta o gre^alà, de altfel cu totul fireascà §i istoricele explicabilà, a lor §i pentru care nu ele, ci cíasele dominante de ieri trebuiesc fàcute responsabile. Intr-adevàr, pinà la revolutia socialistà (?i azi, in continuare, in parile imperialiste) arta apar\inea claselor exploatatoare, in sensul cà numai acestea puteau sà se bucure de ea. Imensa majoritate a poporului avea preocupàri artistice distincte (folclorul) si era aproape cu desàvirsire eliminata de la preocupàrile de valorificare a artei cuite. De aici iluzia cà arta aceea e a boierilor, a burghezilor §i deci muncitorii n-au de ce sà plingà dupa ea. Cìnd azi (la 46 de ani de la Marea Revolute Socialistà din Octombrie ¡ji dupà 19 ani de luptà pentru construirea socialismului in patria noastrà) auzim pàrerea ce fusese larg ràsplndità in Rusia, in anii ràzboiului civil, §i pe care intre aitele o sus^inea atunci si un artist atit de fin ca Eisenstein — cà teatral e o institute burghezà si ca atare trebuie inlocuit cu alte forme de spectacol (de fapt « 3pejimna » — cuvint intraductibil in romìne§te, dar care cores-punde cu latinescu « circenses »), noi zìmbim ingàduitor §i poate chiar dispre-tuitor, fàrà sà ne gindim cà oamenii traduceau in aceastà formulà naivà un adevàr indiscutabil, si anume cà pinà la revolutie teatral era o institute care servea aproape in exclusivitate burghezia (cíasele avute in generai). Azi noi stim cà nu institutia e de vina, ci orinduirea, si cà aceeafi institute poate sluji tot atit de bine (chiar §i mai bine !) nevoilor celor ce muncesc. Insà in anii 1918—1920 acest lucra nu era chiar atit de dar. De aici §i preocuparea
230