de a argumenta aceastà tezà. E de men^ionat cà unii dintre lingvi^tii care o sustin cauta cauzele incadràrii substantivelor neutre slave printre femininele limbii romine x, dar nu trag concluzia cuvenità din aceastà necoinciden^à de gen Intre substantívele respective, slave §i rominesti. Deci, dacá substantívele neutre slave au devenit feminine in rominà, prin ce a putut influenza neutrul.slav asa-zisul neutru romínese?
     In al doilea rind: genul fiind o categorie gramaticalà, nu credem cà se poate trece cu vederea faptul cà intre ambigenele rominesti si neutrul slav nu existà nici o asemànare formalà 2. Pe cind neutrul slav are semne distinctive (morfologice: flexiunea; sintactice: acordul) fatà de masculin si feminin si e propriu tuturor pàr^ilor de vorbire care comporta categoria genului, ambigenele rominesti sint masculine la singular si feminine la plural. Asemenea substantive nu existà la slavi 3, prin urmare raportarea ambigenelor rominesti la neutrul slav 4 nu are nici un temei real. Existà insà ambigene in italianà, atit de asemànàtoare si, evident, de aceeasi origine ca cele rominesti 5.
    De ce in grupul ambigenelor existà numai nume inanimate? Ràspunsul, dupà pàrerea noastrà, trebuie càutat in forma de plural, care numai ea pàstreazà semne formale ale neutrului — gen al lucrurilor — din latinà. Desinenza -uri (< -ure < lat. -ora) a continuât sà se aplice §i in limba rominà numai numelor de lucruri (cf. glas < si. — pi. glasuri, gind < magh. — pi. ginduri, birou < frane.
—	pi. birouri), s-a «specializat» pentru acestea6, asa cum lat. -ora, caracteristic numai neutrelor, s-a intins in latina populará numai asupra inanimatelor. Se poate presupune acelaçi lucru si despre desinenza -â < lat. -a (cf. ligna) inainte de prefacerea si confundarea ei cu -e < lat. -ae (cf. ligna>*lemnâ > lemn -e, ca mes -e < mensae).
     In legáturá cu pluralul acestor substantive se mai poate discuta incá o chestiune. Pare a fi adevàrat cà pluralul lor a fost tratat ca cel al femininelor incà in latina populará si apoi in romanica dunàreanà si italicà. Din acorduri ca gaudia versae sunt1, ossa exterae8, rezultà cà determinantele fostelor neutre nu continuà forma de neutru din latinà, ci pe cea femininà (scaune
    1	Cf. ACAD. AL. GRAUR, op. cit., p. 355-356; acad. AL. ROSETTI, art. cit., p. 409.
     2	Acceptàm pàrerea ca genul este o categorie formalà, nu semantica (cf. VL. HO-ftEJSÌ, Problema substantivelor a?a-zise « neutre » In limba rominà in lumina legàturilor cu alte limbi, în SCL, Vili [1957], nr. 4, p. 416).
     3	Cìteva excep(ii, ca cele 2—3 ambigene din cehà, menzionate de VI. HorejSi (loc. cit., p. 415), nu au aici nici o importanza.
     4	ACAD. AL. ROSETTI sustine cà « neutrul » romìnesc « trebuie explicat prin dezvol-tarea ìn comun a romìnei, in sìnul comunitàri balcanice, cu graiurile bulgare, macedonene fi albaneze » (Istoria limbii romine, III, ed. IV, p. 117). Neutrul slav ìnsà e tot atìt de departe de ambigenele albaneze ca fi de cele rominesti. (Referitor la ambigenele romì-nefti fi albaneze, cf. fi articolul nostru citat, din CL, I [1956], p. 37—38, fi Mélanges Oslo, p. 300-301).
      5	C. TAGLIAVINI, Le origini delle lingue neolatine. Introduzione alla filologia romanza, Bologna, 1959, p. 202-203 ; cf. I. PÀTRUf, în CL, I (1956), p. 34, fi Mélanges Oslo, p. 296 si urm.
     8	în istroromìnà desinenza -ure apare fi la cìteva animate (crdl'ure « imparati », ?erpure « ferpi ». S. PUÇCARIU, Studii istroromine, II, Bucuresti, 1926, p. 144), ìnsà ase-menea forme par a fi mai noi.
7	Vezi E. BOURCIEZ, Eléments de linguistique romane, ed. IV, Paris, 1946, p. 234.
8	ACAD. AL. ROSETTI, Istoria limbii romine, vol. I, ed. III, Bucurefti, 1960, p. 114.
96