« clnd au ingropat a doua oarà oasele maicii sale in minàstirea Arges ». Geea ce plute§te in vag nu este con^inutul acestei scrieri, profund contemporanà §i absolut exactà in informatile ce ni le ofera, ci explica^iile lui Russo care, chiar luìnd-o « de la Elada Antica §i de la Bizan^ul medieval », nu a putut sa ne spunà de unde ¡-stia càlugarul cà la moartea Neagài, Neagoe n-a fost de fata 1 §i mai ales n-a putut sa ne explice de ce imaginind o ceremonie ca aceasta, falsificatorul 1-a dat absent tocmai pe Neagoe:
« Drept aceia, o, maica mea, inima fi ochii tài pin-la moartea ta nu s-au putut sàtura de mine fi de vederea mea. SJi atuncea nu mi sà intimplà sà fiu cu tine, ca sà se sature ochii tài de mine, fi eu, fiul tàu, sà iau iertare fi blagoslovenie de la tine. §i nu numai pentru càci n-am avut eu dragoste den toatà inima càtre tine n-am ajuns sà fiu la moartea ta ca sà se ìndulceascà inima ta de mine, dacà nici in vremea vie(ii tale nu te-ai sàturat de dra-gostea mea, ci tncà fi la moartea ta l|i ràmase inima aprinsà de dorul fi de mila mea, fi ochii tài nu se sàturarà de vederea mea.
     Iar eu dacà nu mi se intimplà sà fiu atunci la moartea ta, mi se umplu sufletul de intristàciune, càci ràmaf sàrac de tine, fi apoi càzui in mirare mare fi in nepricepere, fi nu ftiui in ce chip voi putea face odihnà sufletului mieu. Deci unii imi spuserà, zicind cà te-au intrebat: dupà moartea ta ce vom face pentru sufletul tàu, iar tu ai zis: «mima mea niciodatà nu s-a putut sàtura de dragostea iubitului mieu fiu, a lui Neagoe, pentru aceia fi eu acum dau fi pui nàdejdea sufletului mieu, fi zie: cum m-am nevoit fi m-am ostenit eu pentru dinsul, afa doar sa va osteni fi el pentru sufletul mieu ». (Ms. 109, f. 122 r-123 r; Iorga, p. 161—162).
    Dupà ce a terminat de zidit minàstirea Arge§, pe care nu mai spera sà o vadà sfir§ità,
¡jii oare ce va trebui la acel loe, màcar odàjdii, mâcar bucate, màcar fieftece, eu am a mà osteni ca sà aibà acel loe de tóate din destul ». Afadar Ioasaf a mûrit înainte ca sà-i parvinà învàfàtura, probabil intr-o mînâstire îndepârtatâ, poate chiar la Athos. Nu vedem ce rost ar fi avut aceastà scrisoare càtre egumenii mînàstirii, în care recunoaftem pe neobositul ctitor, fi nici de ce s-arvorbi de moartea lui Ioasaf pe un ton atît de firesc, dacà ar fi vorba de o plâs-muiretirzie. De altfel acefti «Varlaam fi Ioasaf» nu sînt singurele slugi aie lui Neagoe care s-au càlugàrit. La sfirfitul anului 1513 se càlugàrise marele logofàt Ivan Vintilescu (ultimul act în care apare este din 24 octombrie 1513) care a mûrit curînd dupà aceea la
4	februarie 1514 fi a fost înmormîntat la Snagov. Pe lespedea funerarà serie: nfifccTJsH
Crfl (pas)k (e>K)iM	lU’AHHk RiM'ÎM A(»)r»^l8K IK AHW KAdrOMVCTHÏlr» H ¡(pHCTOAIOKHSi’» IIV K1CJ|UU
ko¡:í«,\4 b a k r a ta-A\uk.i(ia.,v. (A ràposat robul lui dumnezeu monahul loan marele logofàt în zilele blagocestivului fi de Hristos iubitorul Io Basarab Yoevod în anul 7022 (1514) luna februarie 4). IORGA, Studii fi documente, vol. XVx 1905, p. 160—161. Inscriptia, spre deosebire de alte inscrip^ii funerare de la Snagov, nu ne lasà sà întrevedem o càlugârire silitâ la care se referà Cronología Tabelarâ a stolnicului Gantacuzino: « 7022. Piatra dupà inormîntul lui loan Blagodescul dupà apa Dunàrii, vel logofàt, ce 1-au trimis Basarab Voevod de 1-au càlugàrit fi fi-au dat sfirfitul » Cf. N. IORGA, Qperele lui Constantin Cantacuzino, Bucurefti, 1916.
     Al doilea càlugàrit este marele ban Barbu Craiovescu, care devine în 1520 càlugârul Pahomie. Scena câlugàririi lui la Bistri^a a fost reprezentatà pe o broderie contemporanà.
     Admifînd cà fi aceastà învâfàturà este autentieà fi adâugîndu-i Pisaniile de la Argef, am putea vorbi de aci înainte eu dreptate nu numai de Invâtâturile câtre Teodosie, ci de « Operele » lui Neagoe Basarab.
     1	Argumentul « referintelor autobiografice », sugerat nouà de tov. A. Balotà, poate fi dezvoltat fi cu alte exemple, dintre care citàm recomandarea de a nu fugi din farà în caz de_ înfringere fi a pribegi, « càei am încercat pribegia fi eu eu trupul meu, de aceea và màrturisesc fratilor mei, pentru cà este hranà eu anevoie fi de toti oamenii efti batjocorit fi pînà fi de cei mici fi rài, cîfi sînt » (vers, slavonà, p. 290), sfat care este firesc în gura unui domn ce a fost obligat de aouâ ori sà fugâ din tarâ fi care amintea într-o scrisoare cà a colindat toatà Tara Ungureascà, dar nu în gura unui càlugàr care, oriunde se ducea, era cinstit pentru haina sa, fi nu avea dreptul sà se plîngà de calitatea hranei, oricare ar fi fost ea !
374