De§i incercarea noastrà, fiind de natura lexicológica, nu cuprinde un comentariu fonetic centralizat, nici consideraci mai ampie asupra morfologie! §i sintaxei, din materialul expus credem cà s-a putut intàri incà odatà ideea, exprimatà de majoritatea cercetàtorilor, cu privire la caracterul complex si contradictoriu al limbii documentelor slavo-moldovene§ti. La cele spuse pinà acum mai putem adàuga urmàtoarele:
     Mai intli citeva precizàri cu privire la terminologie. Textele de orice fel, scrise in slavona pe teritoriul tàrilor romine sau oriunde, de càtre pisari romini, in secolele XIV — XVII, apartin slavonei de redactie romineascà (« vechea slavo-rominà », apeBHecjiaBHHo-pyMbiHCKHH»), pe scurt sìnt numite texte slavo-romine. Din rindul acestora, documéntele — produse ale cancela-riilor domnesti, boiere§ti si minàstiresti — sint numite documente slavo-romine ; ^inind seama de cele trei subtipuri de limbà si paleografie slavo-rominà: moldovenesc, muntenesc §i transilvànean, eie se impart in slavo-moldovenesti, slavo-muntenesti si slavo-transilvànene, iar limba in care sint scrise poate fi numità slavona de redactie moldoveneascà, munteneascàsi transilvàneanà.
    Care sint caracteristicile limbii documentelor slavone de redactie moldo-veneascà (slavo-moldovenesti) ? Cum poate fi definita aceastà redactie, spre deosebire de celelalte redactii slavo-romine ? In linii generale, avind in vedere ìntregul tezaur de documente slavo-moldovenesti cunoscute pina azi, am putea spune si noi cà este o medio-slava de redactie ràsàriteanà. Aceastà caracterizare, foarte generalà, este insà supusà inevitabil corectivelor si compli-nirilor de indatà ce incercàm sà diferentiem documéntele pe epoci si pe categorii. Astfel in documéntele provenite din cancelariile domnesti elementele prepon-derente sint cele ruse sud-vestice (in special ucrainene) ; din acestea, o parte
—	cele destinate minàstirilor — precum si documéntele scrise de clerici (scrise in minàstiri) abundà in elemente traditionale slave bisericesti de nuan^à medio-bulgarà. Desi mai multe la numàr, documéntele interne (« de danie, de intàrire, de confirmare », etc.), datorità caracterului aproximativ stereotip al continutului, sint — cu rare exceptii — uniforme din punct de vedere al limbii — rusà sud-vesticà in ansamblu — insà cu puternice elemente ale limbii romine vorbite in special in vocabular si morfologie (aceasta mai ales de la jumàtatea secolului al XV-lea, si tot mai intens in cursul veacurilor urmàtoare).
    Influenza polonà se manifesta, dupà cum am aràtat, mai ales in stratul extern al documentelor si din acestea, cu deosebire in actele referitoare la relat,iile Moldovei cu Polonia si Lituania feudalà, mai putin in cele adresate cnezilor rusi, regilor maghiari si aproape de loc in cele càtre brasoveni. In stratul intera elementul polon este insotit mult mai frecvent, mai evident,. de elemente dialectale ruse, ucrainene, maghiare, slovace §i chiar cehe, transmise pe cale oralà (populará), datorità convietuirii si contactelor directe, indelungate ale moldovenilor cu aproape toate aceste popoare. Influenza polonà este prezentà inainte de toate in domeniul vocabularului ; urmeazà fonetica, derivatia, sintaxa si morfologia. Pe aceastà linie se poate spune despre documéntele « moldo-polone »1 cà sìnt scrise « intr-o slavonà rusà-apuseanà imbibatà de polonisme » 2.
     1	IntrebuinfSm aceastà scurtà fi comodS definire pentru acea parte a documentelor externe referitoare la Telatile Moldovei cu Polonia. ’
     2	Expresia aceasta ne-a fost sugeratà de recenzenti.
220