Socrate. Gunoscutà sub titlul De institutione regii pueri §i datorità unuia din 8ecretarii curari \ scrierea aceasta, in aparen^à destinata educàrii unei odrasle de monarh, intrune§te caracterul unei frumoase opere literare si a fost citità, in afarà de curtea regala, de particulari, deoarece, pe lingà originalul pàstrat in Biblioteca Imperiala de la Viena, s-au descoperit numeroase copii manu-scrise 2. Invà^àturile, cite le concine, sìnt toate de ordin laic §i de pregàtire intelectualà a omului. Astfel Xenofon §i opera sa au pàtruns in Polonia in culori realiste, prin filiera umanista.
    Fat de acest portret al autorului grec, transmis in tràsàturi exacte, zona ràsàriteanà a schi^at, am putea spune, o « icoanà » a lui Xenophon (in scrieri de acela?i gen) din cauza atmosferii profund religioase. Opere ca Ciro-pedia sau Apologia lui Socrate, Simpossion, n-aveau aderenza In aceasta spiri-tualitate mistica. Erau acceptate cele care nu apàreau ca prea « pàgine » §i puteau fi imbinate cu « invà(,àtura » religioasà.
     Astfel, codicele rusesc cunoscut sub numele de Sbornicul lui Sviatoslav din anul 1076 concine o serie de scrieri, mai màrunte sau mai intinse, de caracter parenetic: « lnvà\àturile unui tata càtre fiul sàu » Gaoknm AiiiincAk3H.iid irkKoiero
    kk chhc$ ckoiimoS Cum se cuvine sa se poarte omul KaKo noACK^iiTK •iakkoS kkith), un Stoslovef ((ìtocaokih : Cele 100 de sfaturi) foarte cunoscute in literatura rusà etc. Majoritatea sint atribuite unor figuri religioase: loan Hrisostom, Sf. Gheorghe, Sf. Nil, patriarhul Ghenadie etc. Dar cunoscutul cercetàtor rus in domeniul literaturii vechi, N. P. Popov, a dovedit 3 cà aceasta constituie doar o investire a textelor cu prestigiul unor nume, cele mai multe fiind opera mitropolitului de Chiev, Ilarion.
     Intre aceste texte ale sbornicului se situeazà §i kako noAOKaieTk makkoS kkith (Cum se cuvine sà se poarte omul), scriere atribuità Sf. Vasile, avind incà ca autor foarte probabil pe acela^i Ilarion. In acest text se pome-ne§te numele lui Xenofon §i Teodora in legàturà cu fragmentare « invàtàturi » mistice. Printre precepte de conceptie religioasà, Xenofon este aci o apari^ie deformatà.
     Am incercat sà aràtàm cu un exemplu cele douà sparii de receptare cultu-ralà, pentru a putea judeca just ìnvà\àturile lui Neagoe Basarab, in mediul lor cultural caracteristic.
    In aceastà vreme au circulat numeroase opere parenetice de con^inut laic. De cum se ive§te umanismul, eie sint tot mai mult citite. De pildà, scrii-torul ceh Smil Flaska din PardubiJ. serie in 1395 Novà rada (Invà^àtura nouà), o alegorie didacticà, in care apare lumea animalelor in frante cu leu!,
     1	Unii învâ|ati atribuie opéra sicilianului Ioannes Silvius Amatus çi faptul pare foarte probabil, (JÖZEF SZUJSKI, Odrodzenie i Reformacja w Polsce, Cracovia, 1881, p. 38), alfii vàd pe autor în Matei Drzewicki (K. MORAWSKI, Beiträge zur Geschichte des Humanismus in Polen, Viena, 1889, p. 4). Pentru personalitatea lui Amatus:
K. MORAWSKI, Czasy Zygmuntowskie, Varçovia, 1922, p. 7.
     3	Publicatä pentru prima datä de H. Zeissberg, In «Archiv für œsterreichische Geschichte », 55 (1877), p. 94—136. O traducere polonä s-a fäcut tîrziu de ANTONI DANYSZ, Elzbiety krolowej polskiej traktat pedagogiczny, Liov, 1902.Considéra^ interesante asupra scrierii la P. CHMIELOWSKI, Historia literatury polskiej, I (Varsovia, 1899), p. 106—107.
     3	N. P. POPOV, L'Izbornik de 1076, dit Svjatoslav, comme monument littéraire în «Revue des études slaves», XIV (1934), Nr. 1—2, p. 1—25; N. P. POPOV, Les auteurs de l'Izbornik de Svjatoslav, Ibidem, XV (1935), Nr. 3—4, p. 210—223; N. K. GUDZII, Hcmopun dpeeneü pyccKoü jiumepamypu;, Moscova, 1938, p. 84.
314