tuali. Analizind cu aterine conjinutul proclamatici, autoarea respinge pàrerile emise in trecut cà redactor al proclamatici din 1868 ar fi fost Kasabov fi emite teza cà ea a fost intocmità de Hristo Botev. Numai acesta a putut, dupà pàrerea autoarei, sà proclame tole-ranfa fa^à de turci fi sà cheme la ràscoalà numai impotriva guvernului tiranic otoman. Deosebirea dintre guvernul otoman fi populutia turcà se face acum pentru intiia oarà, pinà atunci chemàrile nefàcind o asemenea distinc^ie. Problema a putut fi pusà in felul acesta numai de Hristo Botev care a tràit in Rusia fi acolo fi-a fàurit concepirle sub influenza democra(ilor revolutionari care fàceau o deosebire netà intre popor fi cirmuirea nedreaptà. In sprijinul tezei cà Botev e autorul proclamatici, este invocat fi faptul cà el lucra la tipografia lui Panicicov clnd acolo a fost tipàrità proclamala.
      Nici proclamala din mai 1869 nu a fost redactatà de Kasabov, cum s-a afirmat, ci de Levski cum dovedefte autoarea prin analiza comparativa a ideilor cuprinse in proclamale fi regàsite in scrisorile lui Levski, uneori chiar cu aceiafi formulare. Printre aceste idei e fi aceea a colaboràrii dintre bulgari, sirbi, muntenegreni, romini.
       Odatà stabilità paternità tea proclama(,iilor, se poate in jelege cà eie reprezintà ideologia revolutionarilor-democra^i bulgari, ale càrei baze au fost puse de Gh. Racovski fi care a fost aaincità de adepti sài in anii 1868—1869. Proclamatile aratà totodatà cà situala revolutionarà din Bulgaria este coaptà fi cà lupta de eliberare ia forme noi.
     Despre un alt revolufionar bulgar, Ivan Vazov, gàsim date noi in comunicarea Heu3eecmnbie nucbMa Ileana Ba3oea, de V. I. Zidnev (p. 240—257). Cele 12 scrisori inedite care se publicà aici, datate in perioada 1887—1910 de la Odesa fi Sofia, làmuresc mai multe aspecte ale biografiei lui Ivan Vazov Intr-o perioada a vie{ii lui socotità cea mai obscurà. Aceastà corespondentà constituie o paginà interesantà a rela|iilor literare ruso-bulgare. Nu lipsesc nici aici unele menjiuni in legatura cu tara noastrà. Astfel, I. Vazov insufi menjioneazà cà emigrala bulgara din Rominia citea cu nesa( rubrica de satirà la adresa ciorbagiilor, ingrijità de Karavelov, la ziarele « Cbo6cw» fi « He3auncnMocT». (p. 249). in alt loc Vazov pomenefte (p. 244) de «IlepHOiumecKo cmicaHue» care apàrea la Bràila pinà in 1876. Traducàtorului sàu Vlad Uznanov, I. Vazov ii trimitea numere vechi din « 3HaMe», apàrut intre 1875—1878 la Bucurefti, pentru a cunoafte poeziile lui Karavelov Este interesant materialul Ms ucmopuu c.iaemweedeHu.H e Poccuu, publicat in culegere de S. A. Vinogradov (p. 30—40). Sint semnalate fondurile din diverse arhive in care se gàsesc materiale despre introducerea catedrelor de slavistica la Universitarie din Rusia, revistele de slavistica, ràspindirea càrjilor de slavistica, ràspindirea operelor slaviftilor stràini in Rusia, convocarea congreselor de slavistica, despre istoricii slavifti, printre care A. L. Pogodin, I. V. Iaghici, P. A. Sircu, S. N. Palauzov etc. Printre aitele, in arhive se gàsesc fi materiale despre trimiterea lui Venelin (in 1830) in Bulgaria, Rumelia, Moldova fi Tara Romineascà, pentru a studia limba, monumentele vechi etc. fi pentru ca « sà expunà principiile limbii romine ».
      in Arhiva Istoricà centrala de stat a U.R.S.S. se aflà documente privitoare la primirea studen^ilor din {àrile slave la diferite centre universitare din Rusia, acordindu-li-se burse fi inlesniri. Opt dintre cele mai caracteristice din aceste documente, oglindind etapele dezvoltàrii relatiilor pe aceastà linie cu celelalte popoare slave in perioada 1857—1889, se publicà In volum sub titlul O nojuoufu Poccuu wokhum u 3anaÒHUM cjuuhhom e nojiyneuuu o6pa3oeaHun (p. 200—214), de I. F. Kovalev, G. M. Nasper fi A. D. Pavlinkov.
      Problemele de istoria Poloniei sint tratate in douà articole. V. A. Boris fi I. S. Miller, in Bo33eauue k KpeonnnaM Eòeapòa ReMèoecKoio (p. 88—160) publicà proclamala càtre làrani a revolu|ionarului democrat polon Dembowski pe care au descoperit-o in Arhiva istoricà din Leningrad fi care a slujit ca model pentru chemarea lansatà de Goslar in toamna lui 1845 x. D. S. Prokofieva comunica (p. 258—271) trei scrisori din 1903 ale scriitorului polon Kazimerz Tetmayer.
      in cele trei scrisori ale iluminiftilor cehi Kollàr, Jungmann fi Selakovski, comunicate de A. S. Kifkin sint menzionali Vuk Karadzié, Rodofinikin fi MiloS Obrenovic. (p. 77—87).
     Problema importantului monument de vechi drept slav 3aKou coydnuù AioàbMb, dezbàtutà in volumul precedent, este reluatà in volumul de fatà de L. V. Milov (p. 51—63) sub forma recenziei asupra studiului cercetàtorului bulgar Venelin Ganev, cu aceiafi titlu 2. Defi are o serie de laturi pozitive, studiul lui V. Ganev nu reufefte sà làmureascà una dintre problemele centrale ale acestei legi vechi: prezenta multor moravisme in textul ei.
     O punere la punct face G. M. Lizlov in contributia sa CocnioHJWCb au nocoAbcmeo
B.	B. ynKoecKoeo uà yxpauuy « 1651 ? (p. 3—9). El dovedefte cà aceastà solie la Bogdan Hmielnijki nici nu a avut loc.
      1	Vezi „CjiaBHHCKHìi Apxhb“, 1959, p. 264—283.
      *	Y. G-ANEV, 3aK0Hb coyÒHbiù juodnMb, Sofia, 1959, 620 p.
498