inamicului si ìnfrìngerea sau biruin^a lor are o influenza moralà hotàrìtoare asupra ostirii celei mari. De aceea se interzic duelurile individuale. Bàtàlia începe astfel prin lupte de avangardà, dupa care urmeazà ciocnirea ostirilor mari si tot ca o luptà de avangardà ni se prezintà §i ac^iunea lui Neagoe Basarab, care ciocnindu-se de oastea fiului lui Mihnea Vodà, o risipeçte §i-l face pe acesta sà fugà la tatàl sàu.
    Dar Viata lui Nifon si învâ\àturile nu sìnt singurele izvoare din care putem deduce aceastâ tacticà de luptà. ìn Letopise\ul de cind s-a inceput ¡ara Moldovei se aratà cà « între timp domnul Çtefan Voevod a întàrit §i a orìnduit o strajâ si i-a trimis împotriva leçilor la Vadul de la tìrgul Cernàu^ilor, la rìul Prut ». Çi aici, ca si In Via\a lui Nifon, straja apare ca o formale de avangardà. Domnul adunà apoi oastea cea mare cu care iese ìnaintea dusma-nului. Aceastà tacticà este atestatà pe vremea lui loan Vodà cel Cumplit de Gr. Ureche în paragraful intitulât « Cìnd a bàtut straja lui loan Vodà pre straja lui Pàtru Vodà a lui Alexandru Vodà ».
    Pentru celelalte informatii cu caracter militar cuprinse ìn acest foarte important capitol este necesar un studiu aprofundat, care nu intrà in obiec-tivele cercetàrii de fatà. Impresia cà paginile respective se datoresc unui càlugàr ignorant si confuz care a tràit in a doua jumàtate a secolului XVI sau in sec. XVII, n-a fost împàrtàçità de doi cercetàtori, totusi foarte seriori, ai istoriei noastre militare: Nicolae Bàlcescu §i generalul Radu Rosetti. Ultimul considera Ìnvàfàturile « o scriere putin posterioarà epocii lui Çtefan cel Mare » si se referea la ea ca la un izvor demn de crezare. Nicolae Iorga nu s-a ìndoit niciodatà cà asemenea informatii vin de la un luptàtor çi nu de la un om al bisericii. Màrturia acestora ar putea constituí un minimum de garantie cà un studiu aprofundat al informa^iilor militare din acest capitol poate duce la cu totul alte concluzii decìt cele trase de partizanii neauten-ticitàtii. Ne vom màrgini in cele ce urmeazà la cìteva constatàri in strìnsà legàturà cu problema care ne preocupa.
     Intìi, este ciudat ca un veritabil tratat de arta militará, chiar concentrât la cìteva pagini, sà fie alcàtuit de un câlugâr, in a doua jumàtate a sec. XVI, adicà ìntr-o vreme cìnd activitatea de acest gen a fost extrem de redusà, cìnd marile campanii eroice trecuserà de cìteva decenii1. Dacà opera ar fi fost scrisà dupà Mihai Viteazul, ea ar fi trebuit sà cuprindà cu totul alte informatii, privind realitàtile de atunci, ceea ce nu se ìntìmplà.
    In al doilea rìnd, este surprinzàtor sà constatàm cìt de perfect cunostea « càlugàrul » o serie de realitàti militare si social — politice, cu implicaci militare, care, toate corespund primei jumàtàti a sec. XVI si chiar secolului XV. De pildà, el stie cà in luptà lovitura principalà, socul initial il suportà « oastea cea mare » si « tària curtii » sfàtuind pe domn sà nu stea acolo ci ìntr-un loc unde sà nu poatà fi descoperit §i de unde sà poatà urmàri cìt mai bine desfa-çurarea actiunilor 2. Dar in a doua jumàtate a sec. XVI « oastea cea mare » n-a mai fost chematà sub arme decìt o singurà datà, in mod exceptional, pe vremea lui Ion Vodà cel Cumplit, pentru cà boierii se temeau de adunarea poporului sub arme 3. Cetele de curteni ca bazà a puterii militare domnesti
      1 Istoria Rominiei, voi. II, p. 871.
     1	Pentru aceasta, descrierea bàtàliei de la Vaslui, la colonel I. CUPSA Aria militarà a moldovenilor in a doua jumàtate a sec. XV-lea. $tejan cel Mare, Bucuresti, 1959.
     3	Istoria Rominiei, voi. II, p. 872.
395