Neagoe Basarab. lnvà\àturile sint o replicà literará la mareaba clàdire a minás-tirii Argeijului §i la inflorirea artei miniaturistice §i a argintàriei muntene, care se manifesté in aceea§i epoca. Ele au un corespondent, de data aceasta chiar literar-ideologic, in « Pisaniile » minàstirii Arge§, cu siguran|à contempo* rane, §i concepute — dupá pàrerea Intemeiatà a lui P. Nàsturel — de acelasi creier ce a elaborat lnvà\àturile.
    De altfel, ne permitem sá remarcám, ca o completare a spuselor sale, cà §i ideologia acestor pisanii consunà cu a ìnvàfàturilor, fiindcà §i acolo domnul este numit « unsul lui Dumnezeu », iar tonul testamentar este cel din « vorba » catre Teodosie §i catre urma§ii sai. Analiza amànun^ità a celor douà pisanii §i a 1 nvafáturilor vadeóte de altfel atítea ínrudiri in idei §i ton, incit putem presupune cu destul temei cfi §i únele §i áltele au avut acelap autor: pe Neagoe Basarab.
     In concluzie, arguméntele invocate de Russo in favoarea tezei sale se dove-desc fie neintemeiate, fie mai valoroase ca dovezi in sustinerea tezei contrare.
Ili.
     Obiec{,iile formulate de P. P. Panaitescu in studiul ìnvà\àturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàpi, sint mult mai serioase §i vin din partea unui profund cunoscàtor al dezvoltàrii istorice iji culturale a poporului romin. Tocmai aceastà competentà intr-un domeniu unde Russo nu se putea avinta fàrà riscuri, la care se adaugà caracterul sistematic al argumentara, a contribuii la succesul lucràrii. Pinà cind Petre §. Nàsturel a redeschis intr-un mod ingenios discuoia in jurul autenticitàtii prin comunicarea ^inutà la Asociada Slavistilor din R.P.R., la 22 decembrie 1959, se parea cà ultimul cuvint in aceastà problemà fusese rostit. Yalorosul ràspuns al lui I. G. Chirimía, de§i scris curind dupà apari^ia lucràrii profesorului Panaitescu (1947), a ràmas necunoscut pinà la publicarea lui in volumul de fatà.
    Cu toate cà argumentarea profesorului Panaitescu, variatà si coherentà, este cu mult superioarà afirmatiilor disparate ale lui D. Russo, faptul cà distinsul istorie §i-a luat sarcina de a apàra o tezà nàscutà mai mult de spiritul hipercritic al dascàlului sàu 1 §i de dorin^a acestuia de a sta la antipodul tezei sustinute de N. Iorga, decit din examenul senin al realitàtilor, a subminat sistematic soliditatea demonstra^iei.
    In cele ce urmeazà vom examina amànuntit, capitol cu capito!, studiul lnvà\àturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàtii, càutind sà aràtàm de ce nici arguméntele de ordin istorie nu pot zdruncina convingerea pe care o na§te lectura Invàfàturilor, cà ele nu sint o plàsmuire tirzie, ci o opera care exprimà direct personalitatea, ideile §i preocupàrile lui Neagoe Basarab.
    Cum de data aceasta avem de a face cu o argumentare comasatà intr-un studiu u§or consultabil, ne vom referí la el fàrà a mai reda pe larg fiecare argument §i vom uza de citate numai atunci cind va fi absolut necesar. De asemenea, nu vom mai discuta afirmatiile la care socotim cà cele spuse mai inainte pot constitui un ràspuns suficient.
    § 1 0 primà afirmare care se cere emendatà ne intimpinà in Introducere: « 0 asemenea scriere, care invie literatura bizantinà ascetica a primelor veacuri
     1 In 1944 exprima speranza cà «voi putea ìmplini opera neterminatà a ràposatului meu profesor ». Cf. Autenticitatea Invàfàturilor, p. 738.
380