I.	Bogdan Vechile cronice moldovenesti pinà la Urechia \ « limba documentelor moldovenesti este in majoritatea cazurilor categorie de tip rusesc »2 . . . « de asemenea limba documentelor din anii 1393—1450, cele mai multe referi-toare la Telatile cu Polonia, cu caracter pe deplin rusesc ...»*.
    Un capito] aparte in istoria studiilor asupra documentelor slavo-romine
i	se cuvine invàtatului rus Al. Iatimirski, care a làsat un numàr impresionant de lucràri privind influenza slava in viata culturalà a tàrilor romine, lucràri apàrute in majoritate in primul deceniu al veacului nostru. 0 mare aten^ie a acordat Iatimirski documentelor slavo-romine nu numai prin editarea lor (unele descoperite de el insusi) 4, ci mai ales prin studii independente asupra limbii si paleografiei acestora 5.
    In studiul Documéntele moldovenesti din punct de vedere paleografie §i diplomatic, Iatimirski serie: «Limba documentelor moldovenesti nu formeazà un tot unitar ; la bazà este limba oficiala vest-rusà cu o vàdità preponderen^ a tràsàturilor galitiano-voliniene si a formelor bulgare càrturàresti ; in documéntele mai vechi gàsim o influentà puternicà polono-bielorusà, in cele mai tirzii influenza limbii romine vii »6. In alt studiu, Limba documentelor slave de origine moldoveneascà 7, A. Iatimirski face diferentierea ciará intre documéntele muntene si moldovenesti, dind o caracterizare justà, aproape completa a limbii acestora din urmà: « La baza limbii de cancelarie a Moldovei in veacurile XIV—XVII a stat limba rusà: pe de o parte, rusa de vest oficiala, pe de altà parte graiul viu galitiano-volinian. Pe lingà aceasta sint prezente influenza càrturàreascà a limbii bulgare . . . , a limbii polone §i bieloruse si in mai mica màsura ,a limbii romine. Din aceasta se poate deduce slaba stabilitate a acestei limbi de cancelarie »8. In continuare autorul dà numeroase exemple
1	Slavische Chroniken der Moldau in A. Sl. Phil., XV, Berlin, 1893, p. 81—91.
     2	« Auch die Sprache der moldauischen Urkunden hat meist entschieden russischen Typus » (urmeazä exemple, p. 85).
     3	«... Ebenso ist die Sprache der . . . Urkunden 1393—1450 die meist die Beziehungen zu Polen betreffen, von ganz russischer Art». (p. 86). Jirecek semnaleazä imprä^ti-erea documentelor slavo-romine in numeroase colectii $i publica(ii de stat §i particulare §i sugereazä adunarea tuturor intr-un « Codex diplomaticus », care sä fie de folos istoricilor si filologilor (p. 91).
     4	JJapcmeeHHae, Mca.ioeaHHue, Abeomubie u nodmeepdumeAbHbie zpaMomu moaömckux eoeno-dapeü XV eeua, Moscova, 1907, in JJpeeuocmu camhhckoü komuccuu Mockosckoio ApxeoAomue-cKozo Oöufecmea t. IV, p. 287—301 (textul a 13 documente interne moldovene$ti, din colec^ia Lukasiewicz, cu comentarii).
     5	BaAaiucKue ipaMomu s naAe0!pcußuHecK0M u dunAOMamuuecKOM omnouieHunx, in POB, vol. LIV, Bbin. 1, Varsovia, 1905, p. 49—67 ; MoAdaecKue epaMonm e naAeo!pa<ßunecKOM u dunAOMamuuecKOM omnouieHunx, in P<i>B, vol. LV, 1906, Varsovia, p. 177—198; CAaenucKue epaMomu öpauioecKoio apxuea s na ieoipaifninecKOM u dunAOMamuuecKOM omnouieHunx, in P<t>B,
vol. LVII, 1907, Varsovia, p. 131—146.
     6	MoAdaecKue ipaMomu..., p. 179. Tot aici, printre termenii folosifi cu privire la act, Iafimirski citeazä ahctk «de origine (ceho)-polonä», hphrhai« «polon» (p. 180), semnaleazä formula wr oa»hhhm aiki a® npiroy aiopm din titlul lui Roman Voevod (1393) ca fiind de origine valahä (dar nu observä cä are fonetism polon, cf. pol. od ploniny aie do brzegu morza), formula b» hma ko*m jAtiHk (1437) este evident un eale dupä «in nomine Dei, amen » din documente polone in latinä (p. 181), expresia n«Ai. aIstomt» «»jk'hah, «cehism provenit din documente polone» (p. 197).
     7	flabiK cAaeHHCKux 3paMom MOAÖaecxoio npoucxoMcdeuuH, extras din CöopnuK no cAammo-eedeuuw, III, Cn6., 1909, 24 p. Asupra acestei lucräri, v. ^TEFAN CIOBANU, Inceputurile scrisului in limba romineascä, in Anal. Acad. Rom., Sec^. Literarä, seria III, tom. X, Mem. 3, Buc., 1941, p. 6—11, precum si D. P. BOGDAN, Caracterul limbii textelor slavo-romine, Buc., 1946, p. 12.
     8	IATIMIRSKI, op. cit., p. 1.
167