care a devenit cauza vietii lor. Gre§esc, evident, dar nu din cauza unei atitudini fundamental grecite, ci din cauza lipsei de experien^à ; ei nu §tiu §i nici nu aveau de unde sà §tie cum trebuie « Impàcate » preocupàrile familiare §i cele izvorind din activitatea politica obsteascà. §i tocmai pentru cà nu §tiu se tem: Gleb se teme cà, neglijindu-si obligadle familiale, Dasa il va impiedica sà se lase absorbit de munca de partid, Dasa se teme cà, dedicindu-se familiei, nu va mai putea fi ceea ce a devenit ìntre timp — o luptàtoare. De aceea au iluzia cà se aflà in fa^a unei alternative categorice: sau — sau? $i crezind cà e a§a (gresesc, evident, dar nu din vina lor, ci din vina timpului), aleg fàrà sà sfovàie, i§i sacrificà familia. Gestul, desi gresit (in perspectiva experien^ei cistigate de atunci), apare totusi in roman ca expresia unei virtu(.i si e firesc sà fie a§a, pentru cà sacrificiul se face in numele unei cauze màre^e: cind revoluta o cere, trebuie sà ?tii sà-ti ìnfrìngi totul, plnà §i dragostea de copii.
    Tendinea de a reliefa ca o virtute capacitatea oamenilor de a-§i Infringe sentimentele nu era intimplàtoare si mai ales nu era de provenienza « pur literarà », ci este o reflectare a unor comandamente ale vietii. Nu intimplàtor orientarea pe care am incercat s-o caracterizàm e adiacentà cu o anumità atitudine a lui Lenin, despre care relateazà in amintirile sale Gorki. Spunind cà nu cunoaste nimic mai bun decit « Apassionata », « inchizind ochii pe jumàtate, zimbind », Lenin « adaogà cu o urmà de triste^e in glas »:
    « Dar nu pot sà ascult prea des muzica, càci ea are influenza asupra ner-vilor: imi vine sà spun fleacuri plàcute si sà-i mingii pe càp§oare pe oamenii care, de§i tràiesc intr-un infern murdar, pot crea atitea frumuse^i. Dar astàzi nu e bine sa mingii pe càpsor pe nimeni ; o sà-^i muste miine mina §i trebuie sà le dai la cap fàrà milà, de§i noi in idealul nostru sintem impotriva oricàrei violente fa^à de oameni » 1.
    Cuvintele lui Lenin ne ajutà sà ne dàm seama ¡ji mai bine de un adevàr care niciodatà nu trebuie scàpat din vedere atunci cind apreciem cúrentele §i operele literare: in fiecare imprejurare caracterul omului se define§te cu cea mai mare pregnanza in acea activitate care-1 absoarbe cel mai mult. In operele literare, ideile, atitudinile, aprecierile politice, etice §i estetice se intrupeazà in caractere §i destine umane, in conflicte intre oameni. Làsind la o parte, deocamdatà, poezia liricà (pentru consideratile menzionate mai sus), amintim cà ?i proza, si dramaturgia cer actiune §i, in primul rind, acquine. Iar in anii ràzboiului civil, ac^iunile oamenilor nu puteau sà nu aibà anumite particu-larità^i izvorite din conditiunile inver^unatei lupte de clasà. In spiritul hiper-bolismului specific operei sale (§i al « cosmicità^» », caracteristice intregii poezii a epocii) Maiakovski, in 150.000.000, definente plástic situala inchipuind impàr^irea lumii (a umanitàri) in douà, in a§a fel incit « au dispàrut toate situatile de mijloc », iar pàmintul parcà a fost tàiat in douà emisfere care atirnà acum ca douà tal ere ale soarelui-balan^à. Ideea cà ràzboiul civil a tàiat in douà intreaga realitate (« Cine nu e cu noi, e impotriva noastrà ») s-a concretizat artistic si in simbolul celor doi frati despàrtiti de revolutie, prezenti in mod impresionant intr-un numàr foarte mare de lucràri literare 2.
     1	Lenin despre cultura si arta, p. 612.
    2	in «Cimentul» de F. GLADKOV, fratele comunistului Serghei Ivaghin e colonelul ciung, comandant al bandelor albe de sabotori; In « Bursucii» de LEONOV, unul din fra ti comanda banda chiabureasca, iar celalalt — deta^amentul trimis pentru lichidarea ei; in « Invidia » de OLE§A, situatia e analoaga iar in « Liubov Iarovaia » frafii sint adu^i chiar pe scenS s& se incaiere pe via^S §i pe moarte in fa^a spectatorilor,
235