douà ori in forma ceho-polonà ciieAUv: h AP*™ chiaxk nocnoAHTM...; ciiè.wk
iiociioamtki 3ìa\ak MdHCTdTiJ KpoA-fe ’adunarea obsteascà a tàrilor Mariei sale Craiul’1.
    —	1479, 22 ian. (B II 351): nepe>Ke damerò coha\S 3a ? At-kcAiik, ‘cu sase luni inainte de intilnirea noastrà’ (aici sensul obisnuit de ’intilnire’ nu de ‘institutie politica feudalà’: §tefan fàgàduieste cà va veni sa se inchine lui Cazimir al Poloniei dar cere ca ziua intilnirii sa i se facà cunoscuta cu sase luni inainte).
In poi. sejm, gen. sjemu si de aici din nou noni, sjem ; sniem din ceh. sném, gen. snemu, termen introdus mai ales de scriitori ca St. Orzechowski si
B.	Paprocki, farà a se mentine insà (cf. Briickner, 484). In documentele noastre (sec. XV) cHedAk trebuie socotit cehism, intrucit sniem apare in polona de abia in sec. XVI. Mai frecventà este, dupà cum se vede, forma ucraineanà cohmk, cf. ucr. coum ; rus. ceùM, dial. coùm (dar referitor tot la seimul polonez). Vezi Vasmer II 603, 687; Preobr. II, 270; SW VI 56 ?i 252; Linde V 236; Travnicek 1422; Hrincenko IV 112 §i 165.
    MecHHK, poi. czestnik, czesnik, ‘demnitar’. Apare numai in patru docu-mente externe, referitor la nobili poloni: h ck hhiìihavh naniii h qecHHKH iioackhaih (1455, C II 774), am>kh ikiaui h aujkh KepeaeKCKHMH nanki h mìciihkh (1462, B II 292), Schm naHOAx h >iecnHKOA\ (1463, B II 295), h naK «YCHMh *iechnkoa\k (1468, B II 301). Costàchescu traduce prin ‘demnitari’, iar Bogdan prin ‘oameni de frunte’, sfetnici de frunte’, ‘magnati’, traduceri corecte pentru cà pàstreazà caracterul generai, nedeterminat al acestui titlu feudal. Guvintul este format in polonà de la czesc cinste, onoare’ cu sufixul -nik, deci om vrednic de cinste’, un titlu generai, fàrà a determina o functie precisà, oricare dintre dregàtori putindu-se numi MecHHK 2. SI. Stp. 1/6, p. 375 atestà czesthnyk pentru prima datà la 1428, iar cu -t- càzut, in forma czesnyk la 1454 (cu un an inaintea primei noastre atestàri) explicind prin ‘magistratus, unus e primoribus civitatis’. SW I, 390 s.v. czestnik explicà prin ‘inalt dregàtor, demnitar, dominis honoratis’ si prin ‘castelan’. Titlul si deci termenul s-a pàstrat in Polonia pinà la sfirsitul epocii feudale (Raptusiewicz din « Zemsta » lui Aleksander Fredro se numea si el czesnik) 3.
b)	Doeumente si parlile lor componente
iIpTHKSA-h, poi. artykul, lat. articulus, ‘artieoi, paragraf’ (v. SW I, 61). Termen provenit din latina cancelariei polone. Apare numai in tratatele cu
     1	Traducerea lui I. Bogdan.
     2	In polona veche, afarâ de czesnik (provenit din czesc cinste’ + -nik însemnînd demnitar, dregâtor’ mai existau doi termeni cu care putea fi uçor confundat: czestnik (forma denazalizatâ a lui czçstnik, provenit din czesc parte’ + -nik) colaborator, participant la o actiune, posesor a unei parti de avere’ si czasnik (de la czasza, cupâ, pahar’ + -nik) ceaçnic, paharnic’ (v. SI. Stp. 1/6, p. 379). Asupra acestei confuzii precum si asupra situatiei termenilor în polonà si alte limbi slave v. Briickner, s.v. czasza, p. 73, s.v. czesc, p. 78; Siawski, I, 121; Gloger, Encyklopedia staropolska, I, 291.
     3	In legaturâ eu aceasta credem câ în versiunea romîneascâ (AL. FREDRO, Râzbu-narea, ESPLA, 1958, 207 p.) titlul de paharnic dat lui Raptusiewicz nu corespunde reali-ta^ii, deoarece actiunea se petrece la sfirsitul sec. XVIII, cînd aceastà functie era îndepli-nitâ de mult de câtre podczaszy. Traducâtorul face aceeafi confuzie, despre care am amintit mai sus intre czesnik si czasnik ; mai corect ar fi castelan.
186