V. N. Toporov/I. Kaz.lauskassi V. M. Illici-Svitìci), chestiuni de etimologie slavá (V. F. MareS, G. P. Klepikova çi O. N. Trubaciov) çi problema împrumuturilor lexicale din limbile finice de pe litoralul Màrii Baltice in limba rusà veche (contribuya lui D. N. Çmeliov).
      ìn cele ce urmeazà vom discuta mai detaliat studiul lui J. Otrçbski, legat de problema vechilor relatii lingvistice balto-slave, studiu intitulât Limba iatvingilor (p. 3—8).
     Autorul çi-a asumat sarcina de a defini pozifia lingvisticà a iatvingilor in cadrai celorlalte idiomuri baltice çi raportul ei cu limbile slave. Pentru rezolvarea acestei probleme controversate J. Otrçbski foloseçte datele restrinse puse la dispozijie, pe de o parte, de dialectele lituaniene de pe teritoriul locuit anterior de iatvingi (e vorba de particularitíSfi produse sub acfiunea substratului iatving), iar pe de alta, de toponimia regiunii respective. Particularitàfile fonetice caracteristice dialectelor lituaniene din zona substratului iatving ar fi : 1) diftongul ei, in loc de ie : 2) s, z, in loc de /, i din baltica comunà. De aici autorul conclude cà limba iatvingilor era mai apropiatá de veche prusianà, decit de lituanianà çi letona. Dar iatvinga posedà, cum bine aratâ J. Otrçbski, çi particularitàfi comune cu limbile slave. Este vorba, ca çi ìn veche prusianà, de: 1) prezenfa lui s, z, ìn loc de lit. S, i< i.-e. * k’, * g’ çi c, dz < * tj, *dj (ca in poloneza) ; 2) transformarea palatalelor t’, d’ in k’, g' (çi procesul invers al trecerii lui k', g' la t', d ), fenomen petrecut çi in limbile slave de est çi de sud. Dupà cum se çtie, in limbile slave de est o consecinfa a acestui
procès a constituit-o prefacerea lui * tj, * dj (prin faza l', d' > k', g') ìn C, (d) t : cf. rus. ceeua < * svetja, Menea < * medja *.
     Folosind materialul lingvistic çi toponomastie, J. Otrçbski ajunge la concluzia cà iatvinga a constituit puntea de tranzifie ìntre limbiie baltice çi slave. In orice caz, acest caracter trebuie atribuit iatvingei ìntr-o màsurà mai mare decìt limbii vechilor prusieni (v.p. 6), care de asemenea posedà particularitàfi in comun cu limbile slave.
     Autorul menfioneazà apoi influenza slavà de est çi polonà asupra iatvingilor, dar çi cea exercitatâ de idiomul acestora asupra polonezei. Prin influenza iatvinga J. Otrçbski explica scindarea teritoriului lingvistic polon in douâ : de est çi de vest. Aceasta influenza s-a exercitat pe teritoriul de est in regiunea Mazowsze çi Malopolska. Nu ìntìmplàtor aici predomina, ca çi la iatvingi, pronunfarea consoanelor s, z, c (çi zdz), ìn loc de /, l, S (çi ¿dz < * zdj) (v.p. 7).
     Trebuie spus cà ipoteza formulata de lingvistul polon in studiul de fafá are o mare sansa de veracitate. Intr-adevàr, in rìndul limbilor slave nu exista nici una care sà poatá fi considerata ca fàcìnd trecerea spre idiomurile baltice. Aceasta punte de tranzifie era, deci, normal sà fie câutatà pe teritoriul lingvistic al balfilor. Fafà de cercetàrile mai vechi, potrivit càrora limba aceasta trebuia sà fi fost letona sau prusiana, arguméntele invocate de J. Otrçbski sìnt mult mai verosimile2. Dupà pàrerea noastrà, ràmìne ìncà deschisà problema raporturilor dintre veche prusianà çi iatvingà.
     Fârâ sà fie complet, studiul lingvistului polon prezintà o importanza deosebità pentru problema teritoriului unde a avut loc contactul intre slavi çi baltici, pentru istoria çi clasificarea limbilor baltice, pentru istoria çi dialectología polonà çi, in fine, pentru problemele teoretice legate de actiunea substratului in viaja limbilor si dialectelor.
     Celelalte studii publícate in ultima fasciculà a « Problemelor de lingvisticà slavà » vàdesc preocupàri intense de lingvisticà comparativ-istoricà (balto-slavà çi indoeuropeanà).
      Astfel, in articolul lui V. A. Dîbo, foarte bogat in fapte, este tratatà problema reducerii cantitâfii vocalelor çi sonantelor in limbile italo-celtice, relevìndu-se importanza acestui fenomen pentru accentui çi intonaca din balto-slavà çi alle idiomuri indo-europene (p. 9-34).
      Studiul lui V. N. Toporov (p. 35—70) este cònsacrat evolufiei verbului slav fi baltic. Cam in aceeaçi vreme o lucrare similarà, dar de proporci mai reduse, a publicat Chr. S. Stang3, pe care autorul nostra n-a avut cum s-o consulte4.
     In ampia cercetare a lui I. Kazlauskas (p. 71—107) este discutatà istoria substan-tivelor cu tema in -i- in lituanianà. Analiza acestui procès ìn limbile baltice, in primul rìnd in lituanianà, care a pàstrat un sistem de declinare mai vechi çi mai bogat in teme ìn -i-.
      1 Consoanele *6‘, (d) s-au obtinut insä, precum se stie, ?i din *fc', V, ca rezultat al primei palatalizäri a velarelor. Vezi si J. OTREBSKI, Gramatyha jfzyha litewskiego, vol. I, Varcjovia, 1958, p. 354—357.
      ■	Cä iatvinga este mai apropiatä de Jimbile slave declt vechea prusianä, autorul o arätase deja ln studiul: Zagadnienie galindów, Extras din vol. « Studia histórica w 35 — lecie pracy naukowej Henryka Lomiañskiego •, p. 39—40. Vezi si articolul de toponimie Dülgas, publicat de acela?i autor In • Beiträge zur Namenforschung *, Jg. 8, 1957, p. 280—281.
       *	Z.um baltisch-slavischen Verbum, • International journal of^lavic linguistics and poetics », IV (1961), p. 67—74. Autorul este cunoscut prin cercetäri in acest domemu, cf., de exemplu, Das slavische und baltische Verbum, Oslo, 1942.
       *	Studiul lui V. N. Toporov a fost definitivat in anul 1957 (cf. p. 70).
543