Filozofia lui Tolstoi cu toate implicatile ei sociale §i politice este acceptatà in bloc de Iorga. Toate acestea il due la concluzia bizarà §i, evident, gre§ità cà Tolstoi a cucerit lumea datorità propagàrii simplicitàZii §i nevinovàZiei creijtinismului §i nu genialelor sale opere realist-critice.
    Dacà Duiliu Zamfirescu a eludat in studiul sàu critica acerbà la adresa societàri capitalisto-feudale din románele lui Tolstoi, de asemenea §i concep-Ziile lui filozofice, Iorga se ocupà, dimpotrivà, numai de acestea din urmà, farà a in^elege insà caracterul lor dàunàtor §i farà a {.ine seama de alte aspecte ale activitàZii scriitorului pe tàrim ob§tesc, din ultima perioadà a vietii. Consecvent in eroarea comisà, Iorga schi^eazà portretul profetului Tolstoi, nu lipsit de pitoresc, in consonanza cu concepta lui asupra scriitorului: «... e acuma un frumos |eran, cu barba lungà, sàlbatecà, cu plete ca de egumen, cu fa^a arsà de soare din care se desface pàtrunzàtoarea intrebare a nelini§-titorilor ochi de leu »1. Criticul respinge posibilitatea utilitatea stabilirii contradicZiilor in variata activitate literarà §i filozoficà a lui Tolstoi, vàzind in ea « unitatea » deplinà, « simplicitate evanghelicà » §i nici o « complicaZie de teorii ¡-fi visàri religioase in pàrerile sale despre om ». Ideolog al semànàtoris-mului, al literaturii idilizante, Iorga trece sub tàcere revolta mocnità a Zàranimii zugràvità in románele tolstoiene (« lupta prin negarea luptei », cum spunea V. Vorovski in 1910) §i imbràZi§eazà nonviolenZa, admite pacea iluzorie care chipurile domne§te intre exploatatori $i exploataZi substituie problematica socialà cu probleme etice. Pàrerile lui Iorga ii-au gàsit nici un adept. in orice caz, in numeroasele studii din anul jubiliar 1908, scrise la un interval de citeva luni de articolul din « Floarea darurilor », cit §i in recenziile iji insemnàrile din anii urmàtori nu se pot identifica reminiscenZe din lectura acestui artieoi, ci doar citeva aluzii reprobative la « stilistica crohmolità a superbelor « auto-ritàZi de clopotniZà » §i la « glngàvirea nearticulatà a profeZilor ... », care nu vor putea ìnàbu§i glasul raZiunii2. Caracterul eronat al poziZiei lui Iorga a fost evident §i, in consecinZà, inacceptabil, poate §i din alte considérente, chiar §i pentru criticii cu orientàri retrograde.
    Comemorarea a 80 de ani de la na§terea lui Tolstoi a prilejuit, dupà cum remarca V. I. Lenin, tentative ale diferitelor clase sociale si partide politice de a-?i insuiji mo^tenirea literarà a scriitorului §i de a o utiliza in scopurile lor inguste §i meschine, hipertrofiind semnificaZia unor aspecte ale ei §i ignorindu-le pe celelalte. Articolele apàrute in presa romineascà cu aceastà ocazie confirmà incà o datà justeZea tezei leniniste. Aproape toate revistele importante ale vremii au publicat articole §i conferinZe comemorative. « ViaZa romineascà » publicà in numàrul 9 studiul « Contele L. N. Tolstoi » semnat de C. $àrcàleanu (C. Stere), in « Convorbiri literare », nr. 8, apar articolele «Pàrerile lui Tolstoi despre artà » de Soveja (S. MehedinZi) §i «Leon Tolstoi » de Duiliu Zamfirescu. « Luceafàrul » publicà in nr. 24 o conferinZà a lui Oct. C. Tàslàuanu, intitulatà « Tolstoi », « Ràvasul », nr. 19—20, o compi-laZie a lui N. Cirstea etc.
     Ideile enunZate in aceste materiale critice sint contradictorii. 0 parte din eie sint prea puZin originale §i se limiteazà la reducerea §i amplificarea unor afirmaZii ale lui Duiliu Zamfirescu din studiul apàrut in 1892 (articolul lui
      1	Ibid., p. 241.
    8	G. SÀRCÀLEANU (GONST. STERE) Contele L. N. Tolstoi, in «Viaja Roinì-neascà », 1908, nr. 9, p. 402.
272