e o operà inalt umanitarà. . . » K Despre adincul omenesc al piesei vorbe§te §i Zaharia Birsan: « cìnd afli intimitatea vietii lor trecute $i injelegi de ce au ajuns a§a cum slnt, incepi sà-i compatimenti pe oamenii à§tia, càrora li s-a inchis orice drum in viajà ?i le-a murit pentru veci energia de-a mai gàsi vreunul »2.
    Nu mai pujin Ínteres a stirnit realizarea scenicà, prezentarea spectaco-lului. « Succesul piesei a fost desàvir^it,. . . in toatà stagiunea publicul n-a fost atit de emojionat ca la Azilul de noapte. . . » 3. Reu^ita s-a datorat interpretàrii remarcabile a unor artisti ca Vlad Cuzinski (Actorul), unanim elogiat de criticà, Morjun, Ràdulescu, Mavrodin etc. Dar la succes se pare cà a contribuit, dupà pàrerea cronicarului de la « Gazeta Moldovei », §i rezonanja piesei, apropiatà de problemele de viajà din Jara noastrà: «aceastà dramà mai are pentru noi o insemnàtate capitala. . . e aproape de felul nostru de a simji §i de a gindi, mult, mult mai aproape decit dramele din apus. Din aceastà pricinà iji actorii au prieeput-o minunat. . . » *.
    Dar reprezentajiile cu piesa Azilul de noapte la Teatrul Najional din Ia§i nu au ínsemnat numai o afirmare scenicà de incontestabilà valoare. Piesa aceasta, stràbàtutà — ca de altfel toate creajiile lui Maxim Gorki — de protestul Impotriva rinduielilor lumii exploatatoare, care in Rusia a ràsunat ca o chemare la luptà, nu a putut sà nu aibà §i la noi in Jará o rezonanjà agitatoricà. Dacá documéntele $i màrturiile contemporane primelor reprezentajii ale Azilului de noapte in Rusia, inainte de revolutia din 1905, amintesc de manifestaci, acjiuni de protest izbucnind din sala de spectacol sub inriurirea piesei, acestor fapte le putem adàuga cazul atit de interesant §i de semnificativ petrecut la Teatrul Najional din Ia?i. Intimpul spectacolului din 11/24 februarie 1905, un grup de tineri cu idei inaintate din « Cercul de studii sociale », insu-flejiji de pilda de luptà a proletariatului rus, de atitudinea protestatarà a lui Gorki Insu^i, au transformat reprezentajia intr-o manifestajie de simpatie pentru revolujia rusà §i pentru autorul Azilului de noapte, intemnijat pe atunci in fortàreaja Petru §i Pavel din Petersburg. In proclamajiile, difuzate in sala teatrului cu acest prilej, se afirma ìncrederea in biruinja « gigantului deabia trezit — proletariatul din Rusia, muncitorimea organizatà, pornità la ràzboi impotriva Jarismului, pentru cucerirea drepturilor elementare, necesare dezvol* tàrii clasei sale » §i se releva pilda de luptà cetàjeneascà a lui Gorki, care « n’a stat la ìndoialà de a se identifica cu aceastà masà revolucionará » 5.
    Acest protest impotriva « màcelurilor §i nelegiuirilor prin care Jarismul osindit la pieire càuta sà-§i prelungeascà agonia »6, conjugat cu mesajul umanist al piesei lui Gorki, a avut un ràsunet puternic in presa vremii. Era firesc ca el sà alarmeze autoritàrie burgheze §i sà frineze intr-o oarecare màsurà popularizarea ulterioarà a piesei Azilul de noapte, ce incepe a fi considerata ca o piesà primejdioasà. Astfel, cu tot succesul incontestabil repurtat de drama lui Gorki, ea inceteazà curind dupà aceastà intimplare sà mai figureze pe afisele Teatrului National din Ia?i.
     1	A. STEUERMANN, Azilul de noapte, « Arla ». 1904, nr. 21, p. 1 — 3.
     2	ZAHARIA BiRSAN, Azilul de noapte, « Familia », 1904, p. 298—300.
      3	« Liberalul », art. cit.
     4	G. G. NÄDEJDE, art. cit.
     5	« Convorbiri sociale*, 1916, nr. 4, p. 110—111.
     8 Ibidem.
300