(de peste Dunàre) pentru a-i a§eza in regiunea Novorosiisk »A§a cum foarte just observà istoricul sovietic Konobeev, guvernul (arist urmàrea aceastà colonizare a « Zàranilor bulgari, pornind nu de la dragostea fata de un popor fratese. Tarismul i§i urmàrea scopurile sale egoiste — acela de a-§i intàri influenza politicà printre popoarele din Peninsula Balcanicà; in afarà de aceasta guvernul Rusiei Zariste era interesat in dezvoltarea regiunilor sudice unde se aflau imensele stepe... » 2 De aceea atit generalii ru§i cit §i presedintii sau vicepre§edin|ii Divanurilor din Tara Romineascà si Moldova, Kusnikov, Krasno-Mila§evici §. a., in strìnsà legàturà cu ducele de Richelieu §i cu oameni speciali trimi§i de acesta in Jara Romineascà sau in Bulgaria, au utilizat toate mijloacele pentru a-i convinge pe bulgari sà piece in gubernia Kersonului.
    De asemenea si boierimea din Jara Romineascà §i Moldova era in càutarea de brate de muncà. Interesele de clasà ale tuturor acestor exploatatori vor intra in conflict cu interesele §i dorinta de liberiate a Zàranilor bulgari. Dacà acestia plecau de bunà voie in sudul Rusiei in 1800 sau 1804, situatia se schimbà atunci cind armatele ruse§ti sint la Dunàre sau tree in Bulgaria si cind aceea§i tàrani au siguranta sau màcar speranta cà iji Zara lor va scàpa de asuprirea feudalà otomanà. In orice caz, cei mai inulti doreau sà ràminà pe malul sting al Dunàrii, in Jara Romineascà sau Moldova, a§teptlnd rezultatul unui ràzboi care s-a prelungit §ase ani de zile. In afarà de principala cauzà a emigràrii —situatia social-economicà din Bulgaria — politica taristà a fost elementul care a determinat in foarte mare màsurà emigrarea bulgarilor in timpul acestui ràzboi.
    Desi trecerea popula^iei bulgare la nord de Dunàre s-a desfàsurat fàrà intrerupere in tot timpul ràzboiului, ea a marcat citeva momente de virf, in care emigrarea a luat un caracter masiv, sute sau chiar mii de familii pàrà-sindu-si satele si oracele pentru a se stabili in Jara Romineascà, Moldova sau sudul Rusiei. Aceste momente de virf alcàtuiesc tot atitea etape ale emigràrii si eie vor fi urmàrite in mod cronologie.
    Intrarea trupelor rasenti in Moldova si Jara Romineascà a fost desigur evenimentul care a intensificat miscarea popula^iei de pe malurile Dunàrii. A§a cum aràta in anul 1811 Koronelli, tutorele emigran|ilor bulgari din Tara Romineascà, din primele zile ale campaniei din 1807 « unii dintre bulgari §i cremini de alte na^ii, dorind sà profite de protectia Rusiei, pàràsindu-§i patria, au trecut pe partea stingà a Dunàrii si s-au asezat in Valahia si Moldova : 3. Tot Koronelli a afirmat cà, atunci cind armatele au trecut peste Dunàre fi teritoriile ocúpate de trupele rusesti au intrat sub administratia sa, a gàsit in aceste locuri locuitori originari din Moldova si Jara Romineascà, romini si Zigani, care profitind de ràzboi au fugit... « din cauza grelei asupriri a lor de càtre Divanuri si propietari, fiind nevosi sà treacà impreunà cu fami-liile lor peste Dunàre in Turcia. » Dupà cum se vede din acelasi raport, ace^ti
     1	In continuare Kutuzov aratS eforturile pe care le-a facut personal pentru reali-zarea «acestui scop comun ». Vezi raportul sau in jJoKyMetimu u Mamepua.iu, p, 201.
     2	KONOBEEV, op. cit., p. 201.
     3	O afirma §i Kutuzov !n martie 1812. Vezi HoKyMeumu u Mamepuasbi, p. 37: « acesti colonifti, indiferent de rangul lor, au inceput sa treacft DunSrea din anul 1807 ».
30