aproape, ca sá se auzá §i sá §tie ce fac si de se va intimpla vreo intim-plare strájii cei dintii, ea sá meargá sá se amestece in cea de a doua, iar de va vedea si streaja de a doua cá se biruiefte de vrájmasi, ea incá sá vie sá se amestece in toiul cel mare, iar sá nu fie departe una de alta, ca nu cumva sá nu poatá ajunge curind sá se impreune una cu alta si sá se apere . . . » x.
    Orice tactician militar va recunoafte numaidecit justefea sfatului. De asemenea, ceea ce se spune in continuare e clt se poate de logic §i adevárat din punct de vedere militar si se vede de departe cá totul se bazeazá pe expe-rienta §i pregátirea unui militar. Este nepotrivit sá i se atribuie unui cálugár asemenea cunoftin^e.
    Logic si militáresc e si sfatul ca domnul sá nu intre in luptá cu prima grupare a Oftilor §i nici sá stea « unde va fi temeiul si toiul oftilor » sale, fiindcá acolo vor bátea tóate ármele dusmanului, ci sá stea in ceata a doua sau a treia, « de latura oftilor »2. In termeni militari consacrafi, domnul trebuia « sá iasá de sub bátaia armamentului inamic ». Este forfatá interpre-tarea cá aci avem de a face cu un sfat cálugáresc, lipsit de concepta eroicá a voievozilor. In altá parte, Inváfáturile lui Neagoe indeamná la fapte eroice: « . . . iar tu sá mergi drept fafá la fa^á spre vrájmasii tái, fárá nici o fricá etc. »3, dar in momente de expectativá trebuia sá stie unde ii este locul cel mai potrivit si acest sfat i-1 putea da un luptátor cu experienfá, nu un schimnic, obifnuit sá dea doar cu fruntea de dusumea. De altfel, acest ultim sfat ar contrazice pe cel dinainte.
    Tot atit de elocvent e sfatul in legáturá cu garda personalá a domnului, care trebuie sá fie compusá din 60 de bárbati alesi. E vorba aci probabil de
o	inovafie a lui Neagoe, in ce prive§te numárul precis al gárzii personale a domnului, dar gárzi personale au avut, negresit, si alfi voievozi in timpul bátá-liilor, cu misiunea de a veghea §i a apara in mod special pe domn. Cum sá-i treacá prin minte unui cálugár un asemenea sfat: « §i sá-ti alegi, in vremea rázboiului, ¡-jaizeei de voinici bárbati sá fie tot lingá tiñe, sá nu se depárteze, ci sá te nádájduiesti pe din§ii. ¡pi de vei birui pe vrájmasii tái, ei tot sá nu meargá dupa dintii sá-i goneascá, ci sá stea inaintea ta, mácar de vei birui, macar de te vor birui, aceia tot sá fie lingá tiñe 4 ». Chiar dacá va trebui sá fugá, domnul trebuie sá fugá tot impreuná cu cei 60 de voinici 5. De sfatul boierilor sá asculte mereu, dar dacá uneori va observa cá e sfátuit gre§it, atunci sá pro-cedeze cum crede cá este mai bine 6. Pentru sufletele celor cázufi in luptá sá facá slujbá la sfintele biserici, «ca sá vazá toti §i sá se indemneze » (a lupta in alte imprejurári) 7. Pentru aceleasi motive, pe cei ráma§i in urma celor cázufi, párinfi §i copii, sá-i aibá in vedere §i sá-i ajute 8. Pe luptátori sá-i dáru-iascá dupá merit (« dupá cum ii va fi slujba ») 9. Se poate remarca u§or cá tóate aceste invátáturi sint departe de mentalitatea si intelegerea unui cálugár, care n-ar fi fost preocupat prea mult de soarta supusilor si luptátorilor.
     1	Invàtàturile lui Neagoe, ed. N. Iorga, p. 218—219.
     2	Ibidem, p. 221.
3	Ibidem, p. 218. Cronicile slavo-romine, ed. P. P. PANAITESCU, p. 292 fi 293.
     4	Ibidem, p. 221.
     6 Ibidem, p. 222.
     6	Ibidem, p. 222.
     7	Ibidem, p. 222.
     8	Ibidem, p. 222.
     9	Ibidem, p. 223.
326