174
ELENA LIN'TA
limba polonä emise de cancelariile domnilor romàni. Realizat in mod §tiintific prin recolationarea documentelor publícate cu originalele lor din arhive, acest corpus ar oferi o baza solidá pentru studiul istorie §i filologie al documentelor.
     ín articolili de fatä vom incerca sä determinäm pe baza materialului existent träsäturile caracteristice generale ale documentelor, in scopul grupärii lor fi al caracterizärii scriptorilor de limba polonä. Nu vom analiza tóate documéntele, ci numai pe acelea care se grupeazä cronologie §i lingvistic De asemenea, nu vom trata in cele ce urmeazà actele de cancelarie pe care le consideräm còpii poloneze, precum nici pe acelea care, prezentind träsäturi cu totul singulare, par a fi scrise de polonezi afiati intimplätor la curtile domne§ti.
    Astfel, de la Petru Rare§ ne-au ramas 2 scrisori in limba polonä. Una dintre acestea, scrisà in timpul celei de-a doua domnii, la 22 ianuarie 1542 (Hurm. Supl. II, vol. I, p. 156—158), este o solie cätre regele Sigismund, trimisä prin Nicolae Sieniawski, palatinul de Beiz.
    Cealaltä scrisoare de la Petru Bare§, din 1532 (Hurm. Supl. II, vol. I, p. 62—63), precum §i scrisoarea boierilor moldoveni cätre regele Sigismund, trimisä dupä prima cädere a lui Petru Rare§, in 1540 (Hurm. Supl. II, vol. I, p. 139—141), par a fi scrise de un román cunoscätor al limbii polone, dar necunoscätor al stilului epistolar polonez. Astfel, pe lingä lipsa formulelor de politete care caracterizeazä epistolele polone ale vremii, adresindu-se regelui Sigismund, se vorbe§te (dupä modelul románese sau slavon) la persoana a doua singular sau plural, in timp ce in limba polonä in adresarea de politete se folosea (§i se folose§te §i astäzi) persoana a treia. Citäm din scrisorile discútate únele exemple de íntrebuintare a persoanei a II in adresarea cätre rege: «nie raczyliscie Waszmosc, racz Waszmosc» (Hurm. Supl. II, vol. I, p. 62), « bo wiecie sami, wasza miloác» (ibidem, p. 139).
    Din punct de vedere morfologie, aceste documente, ca §i toate celelalte pe care le vom discuta mai jos, se remarcä prin träsäturi caracteristice pentru epoca veche a limbii polone (sec. XVI—XVII), constituind adevärate documente de polonä veche. A§a de ex.: la declinarea femininä de variantä moale se intrebuinteazä incä vechiul gen. sing, -e:
    do swey si§ ziemie wrócic (Hurm. Supl. II, vol. I, p. 62), raczyli Waszmosc tey ziemie dac (ibidem, p. 63), z zadnym panem co sa okolo ziemie, naszey wygnali z ziemie (ibidem, p. 139).
     La nom. -ac. pi. fem. se folose§te terminatia -e in locul celei dure -y, de exemplu :
    Bo te rade ci dway sobie uradzili (ibidem, p. 63).
     La nom. pi. mase, se observä o anumitä oscilare in folosirea terminatiilor. Astfel, la substantivul de temä moale zdrajca 'trädätor’ se aplica atit terminatia -y (provenind de la vechea flexiune femininä), cit §i -e (flexiunea mascu-linä). De exemplu:
    póki sasi zdraycy w tureckim byli wiezieniu, a gdy nasi zdrayce s^ rozwi^-zani (ibidem, p. 62).
    Observäm de asemenea fórmele vechi ale flexiunii masculine la ac. pi. §i lipsa flexiunii specifice pentru subgenul personal:
    azebysmy poslali z swey rady zacne a wazne pany swe stoleczne ; glmvne
i	stoleczne pany z rady swej do Chocimia poszlemy (ibidem, p. 63), przeto nawiodl sie na ziemie Turki (ibidem, p. 139).