254
VALENTIN GR. CHELARU
Dv. ave^i autoritatea §i cuvintul Dv. va face mai mult decit scrisoarea mea» x.
    B. P. Hasdeu este, prin urmare, autoritatea §tiintificà care, preocupat sa creeze o puternicà §coalà nationalà istorico-filologicà, cu cadre specializate, a avut intuitia fi intelegerea §i in cazul lui I. Bogdan, o mare sperantà la acea data a §tiintei romàne§ti, realizatà in anii urmàtori prin bogata sa acti-vitate in domeniul slavisticii, ridicatà la rang de disciplina autonoma.
★
    Dacà tinem seamà de aceste elemente obiective care formeazà orientarea lui loan Bogdan pentru studiile de slavistica, este de la sine inteles cà activi-tatea lui ftiintificà nu se va indepàrta prea mult de conceptia §i metoda istorico-filologicà a lui Hasdeu in latura ei pozitivà, reluind intr-o nouà cercetare unele din problemele tratate sau intrezàrite de intuitia genialà a acestida. Ea desigur se va adinci, potrivit conditiilor de dezvoltare a §tiintei de la sfir^itul seco-lului al XIX-lea, prin aplicarea riguroasà a spiritului sàu critic, de analizà documentatà, fàrà a nàzui la marile sinteze, citeodatà prea speculative, ale viziunii hasdeene. Din complexa §i vasta activitate a lui Hasdeu ca istorie, filolog §i lingvist, I. Bogdan, prin preocupàrile sale, raportate §i la necesi-tàtile §i realitàtile ¡jtiintei romàne§ti din acea vreme, va valorifica in slavistica noastrà problemele istorice §i de culturà romàneascà veche, cu referiri filo-logice, in sensul larg al cuvintului, spre deosebire, de exemplu, de slavistul de la Ia?i, Ilie Bàrbulescu, celàlalt elev al lui Hasdeu fi al lui loan Bogdan, care va reprezenta, in special in perioada dintre cele douà ràzboaie mondiale, cu precèdere latura filologica.
    In anul 1889 I. Bogdan ii trimite lui B. P. Hasdeu, prin I. Bianu, trei memorii §tiintifice 2.
    Primul studiu, intitulat Citerà manuscripte slavo-romàne din Biblioteca imperiala de la Viena, a fost citit in fedinta din 20 ian. 1889 a Academiei, prezidatà de I. Negruzzi. I. Bogdan stabilente terminologia literaturii pe care o denumefte slavo-romànà, preluind de la Hasdeu unele pàreri in legàturà cu manuscrisele slavone din secolele al XV-lea — al XVII-lea, care se disting printr-o bogata §i frumoasà ornamenticà de origine romàneascà 3. Acest aspect al manuscriselor noastre 1-a preocupat mai inainte §i pe Hasdeu. Intr-o scri-soare trimisà din Viena la 27/8 oct. 1876, Gr. Tocilescu ii comunica lui Hasdeu urmàtoarele: « Concluziile D-tale despre Psaltirea coresianà (locul tipàririi), despre romànismul vignetelor din eàrtile slavone tipàrite in tarà, le-am veri-ficat pe deplin»4.
     Consideratile lui I. Bogdan, de naturà paleografica, istoricà §i filologica, fàcute cu prilejul analizei celor patru manuscrise, se inscriu in metoda de cercetare complexà pe care o aplicase Hasdeu.
    Cel de-al doilea studiu, intitulat Cinci documente istorice slavo-romàne in arhiva Curfii imperiale de la Viena, a fost pus in discutia Academiei in §edinta din 3 febr. 1889, prezidatà tot de I. Negruzzi, cu care prilej D. A. Sturdza,
     1	Vezi Anexa III.
      2	D. P. B o g d a n, Legáturile..., p. 223, 233 $i 230; ef. fi scrisoarea catre B. P. Hasdeu, Anexa IV.
      3	Vezi op. cit., publicatá in AAR. S. II, t. XI, M. s. ist., Bucurefti, 1889.
     4	Arh. St. Fond Hasdeu, CD — 1332.