ROMANE POPULARE ROMANE STI PÁTRUN SE PRIN FILIERA SLAVA: ALEXANDRIA
I. C. CHIflMIA
    ín majoritatea lor, románele populare au avut o ràspindire universalà, neintilnità la nici un alt tip de scrieri, trecind de la un popor la altul, in diferite ìmprejuràri §i pe diferite eài, continuind sà circule, de maniera folclorica, in multiple variante, existente in aceea.si limbà sau in limbi diferite. Pina in ultima vreme s-au studiai de speciali§ti, cu precàdere, circulatia §i filiatia textelor, dar nu s-au fàcut studii comparative mai adinci, pentru a pune in lumina diferenta caracteristicilor de structurà fi de artà literarà. De fapt, asemenea texte au fost considerate de càtre unii cercetàtori, in mod eronat, ca simple transpuneri in limbi nazionale ale unor scrieri stràine, fàrà legàturà cu fondul literar autohton. Pe de alta parte, multe dintre càrtile populare au fost privite ca lucràri destinate plebei, intelectualitatea §i « nobilimea » fiind preocúpate mai ales de literatura individuala, aureolatà cu nume de scriitori. Pentru a deveni corespunzàtoare §i «nobile», unele romane au fost prelucrate, pe gust « cavaleresc», in versuri, cum s-a ìntìmplat cu Alexandria, trasformata in sec. al XII-lea intr-un lung poem in versuri de douàsprezece silabe (vers numit de atunci « alexandrin») de càtre trei poeti medievali francezi: Lambert le Tort de Chateaudun, Alexandre de Bernay §i Pierre de Saint-Cloud 1.
    Totu§i, incà din secolul al XYII-lea románele populare au inceput sà fie luate in consideratie ca opere literare, §i un Pierre Daniel Huet afirma in 1670 in lucrarea sa Lettre de Mr. Huet à Mr. de Segrais de l'origine des romans, cà « ceea ce se nuineste propriu-zis romane sint istorii piine de aventuri. .., scrise cu artà in prozà, pentru plàcerea si instruirea cititorilor» 2. P. D. Huet nu cuno§tea ìnsà bine originea §i ràspindirea romanelor populare §i numai cercetàrile asidue din secolele urmàtoare, mai ales din secolele al XIX-lea §i al XX-lea, au làmurit in mare màsurà asemenea probleme, ràminind incà puncte neclare, pe màsura descoperirii unor texte necunoscute, intrate incà din vremuri vechi in circulatie.
     Pe baza stadiului actual al studiilor §i editiilor de càrti populare, se poate trece la o fazà nouà a cercetàrilor, §i anume aceea a examinàrii artei literare
     1	Gaston Paris, La littérature française au moyen-âge, ed. VI, Paris, 1913, p. 79, Julián Krzyzanowski, Romans pseudohistoryczny tv Polsce wieku XVI, Cracovia, 1926, p. 47 ; N. C a r t o j a n, Cârtile populare in literatura româneascà, I, Bucurefti, 1929, p. 215.
      2	P. D. Huet, Traité sur l'origine des romans, ed. II, Paris, 1678, p. 129: « Ce que l’on appelle proprement romans sont des histoires feintes d’aventures..., écrites en prose avec art, pour le plaisir et l’instruction des lecteurs». Cf. çi § t e f a n G 1 i x e 11 i, Studia i szkice porôw-nau'cze, Liov, 1919, p. 44 si urm.