26
Acad. P. CONSTANTINESCU-IA§I ?¡ C. N. VELICHI
Sarmizegetusa». Dupà studii de speeialitate in stràinàtate, loan Bogdan este numit, in 1891, suplinitor fi in 1892 profesor titular la Facultatea de litere fi filozofie a Universitatii din Bucurefti x. Ce 1-a indemnat pe loan Bogdan sa-fi aleagà specialitatea pe care el insufi a numit-o « filologia slavo-romànà» nu este greu de dedus fi, in mare parte, ne-o spune ehiar el insufi.
    In primul rind, loan Bogdan a absolvit studiile secundare la liceul románese din Brafov, centru cultural in care se fàcuse simtità o atitudine curajoasà (termenul este foarte potrivit pentru acea vreme) impotriva exageràrilor fcolii latiniste. Ne-o spune, de altfel, fi loan Bogdan. El aratà cà pinà la studiile lui Fr. Diez, intemeietorul filologici romanice, care a dovedit definitiv pentru stràini caracterul romanic al limbii fi poporului román, o serie de invàdati stràini, considerind elementele slave din limba romànà, tinind seamà de literatura slavo-romànà fi fàrà a aprofunda problema in mod ftiintific, au socotit poporul nostru drept un popor slav sau o amestecàturà de diferite popoare. Aceste idei grefite au fost combàtute pinà la aparilia lucràrilor lui Diez de « regeneratorii culturii romàne din Transilvania — Zincai, Petru Maior, Clain fi ceilalti bàrbati din pleiada ardeleneascà... fi care ca toti campionii unor convingeri noi fi fanatice, au ajuns la extremul contrar» 2, adicà la teoria latinitàtii noastre pure, la dictionarul lui Laurian fi Massim fi la alte exageran. Becunoscind meritele fcolii latiniste, loan Bogdan fi-a dat seama totodatà fi de grefelile ei fi de tàgàduirea oricàrei «inriuriri stràine la formarea nationa-
1	it at ii noastre»3. Or, pentru orice spirit critic, influenza cea mai puternicà fi relatiile cele mai strinse — economice, politice fi culturale, poporul nostru le-a avut cu vecinii sài, care, toti afarà de unguri, sint slavi. « Istoricul romàn
—	afirma loan Bogdan in 1891, in lectia sa de deschidere — este dator prin urmare sà cunoascà limba acestor popoare, dacà voiefte ca studiile sale asupra istoriei romàne sà nu fie unilaterale fi grefite». Iar in ceea ce privefte mate-rialele istorice slave (bulgare, sìrbefti, dar mai ales rusefti fi poloneze), Bogdan afirma cà: «fàrà utilizarea lor este imposibilà orice istorie romàneascà, care ar avea pretentia de a fi completa». «Dacà af intrebuinta o comparatie — epunea loan Bogdan in aceeafi lectie de deschidere — af zice cà limbile slave sint pentru istoricul romàn tot atit de indispensabile cum este limba greceascà pentru istoricul bizantin sau limba latineascà pentru istoricul evului mediu in apusul Europei. §i cu toate acestea, celor mai multi din istoricii noftri le-a lipsit cunoftinta limbilor slave»4. O exceptie face insà loan Bogdan pentru
B.	P. Hasdeu, care reeditase in 1867 in « Arhiva istoricà a Bomàniei» cronica moldo-polonà tipàrità de Wójcicki in 1844, publicatie ce ràmàsese necunoscutà istoricilor noftri timp de peste 20 de ani, toemai din cauza necunoafterii limbilor slave. Descoperind la Kiev originalele dupà care s-a fàcut traducerea polonezà fi publicindu-le in 1891, loan Bogdan scria :« Càlcind pe urmele d-lui Hasdeu in studiul limbilor slave, oropsite la noi din pricina unor prejuditii, care poate in timpul lor n-au fost stricàcioase, care insà acum sint spre paguba ftiintei romàne, imi fac o plàcutà datorie de recunoftintà fatà de meritele acestui invàtat. . . D-l Hasdeu este intiiul promotor al studiilor slavo-romàne la noi
     1	Maiin Popescu-Spineni, Conlributiuni la istoria invàtàmintului superior, Bucurejti, 1928, p. 93.
2	loan Bogdan, Insemnàtatea studiilor slave pentru romàni, Bucurejti, 1894, p. 37.
      3	Ibidem, p. 39.
      4	Ibidem, p. 28.