IOAN BOGDAN ÎN CADRUL ACADEMIEI ROMÂNE
71
comisiei1. î§i îndeplinea cu atîta conçtiinciozitate aceastâ obligatie, încît, pe bunâ dreptate, era dat ca exemplu. Astfel, într-o scrisoare adresatâ de I. Bianu lui Xeno-pol, în ziua de 11 februarie 1913, prin care câuta sâ-1 convingà câ este necesar sâ-§i dea concursul la lucrârile Academiei, îi serie: « Onciul §i Bogdan, deçi bolnavi
—	cel dintîi stâ în casa dinainte de Crâciun, cel de-al doilea este într-un sana-toriu de lîngà Yiena — au primit sâ faeâ rapoarte. Onciul despre trei cârti, din care douâ foarte voluminoase ; Bogdan despre douâ, iarâçi voluminoase»2.
    Rapoartele aleâtuite de I. Bogdan in vederea selectionàrii celor mai bune lucrâri spre premiere sînt aleâtuite meticulos, eu competentâ §i mult simt de râspundere, constituind un adevârat exemplu de analizâ obiectivâ. în calitate de membru al sectiei istorice, a aleâtuit numeroase rapoarte asupra unor lucrâri prezentate spre a fi publícate in« Anale», rapoarte care de asemeneapot fi luate ca model prin modul documentât §i detailat in care sînt aleâtuite 3.
    Critic impartial, I. Bogdan se afirmâ în acelaçi timp ca un sprijinitor al cercetàrilor çtiintifice. Astfel, în unele cazuri, I. Bogdan a recomandat Aca-demiei spre publicare lucrâri de literatura sau limbâ, cum ar fi aceea a profe-sorului Iuliu Yalaori, Cîteva observafiuni referitoare la scriitorii clasici greci si latini4, sau Locutiuni (graie) armânesti de P. Papahagi, pe care le socotea vrednice de a vedea cît mai repede lumina tiparului.
    în acest sens, considerâm necesar sâ mentionâm urmâtorul exemplu, care ni se pare eloevent: însàrcinat de Academie, în anul 1912, sâ refere asupra lucrârii Contribuai privitoare la relatiile bisericii românesti eu rusii în veacul al XVI I-lea, lucrare prezentatà în manuscris de S. Dragomir §i însotitâ de numeroase anexe, I. Bogdan seria in raportul sàu, cu referire la anexe: «O mare parte le-am copiât §i le-am fotografiat acum un an. Astfel, aproape tóate anexele d-lui Dragomir le posed §i in copiile mele.. . Planul meu este de a aduna tóate materialele privitoare la istoria noastrá din acele arhive §i a le edita apoi la un loe, într-o publicatiune mai mare.
    Aceasta însâ nu mâ împiedicâ sâ recomand sectiunii istorice tipàrirea studiului §i a materialelor adúnate de dl. Dragomir. Dimpotrivâ: chiar dacá voi fi silit sâ retipâresc unele materiale cuprinse în manuscrisul d-lui Dragomir, acesta meritâ totuçi sâ fie tipârit §i el, deoarece lucrarea mea, dacá voi putea s-o termin, a§a cum am plânuit-o, va cere încâ multi ani de muncâ. . . » §i con-chidea : « Aça fiind, recomand eu càldurà sectiunii istorice sâ décida a se tipâri în « Analele Academiei Bomâne » manuscrisul d-lui S. Dragomir, atît studiul introductiv care cuprinde 92 p., cît §i anexele care cuprind 177 p. de texte ruseçti eu titluri româneçti» 5.
    în alte cazuri, I. Bogdan solicita sprijinul material al Academiei pentru continuarea cercetàrilor Institutului de filologie §i folclor condus de 0. Densu-sianu, càruia ministerul i-a suprimat subventiile 6, sau ia cuvîntul în favoarea
      1	AAR, Seria II, t. XXV, Procesul verbal al çedinÇei din 1 aprilie 1903, p. 177 ; t. XXVIII, Procesul verbal al çedinÇei din 20 martie 1906, p. 166; t. XXIX, Procesul verbal al çedin^ei din 2 mai 1914, p. 111.
2	Vezi copia scrisorii pâstratâ în Arhiva Academiei, 1913, A — 7, Dosarul nr. 19, Volumul
8	a, Sec(iunea istoricâ, fila 120.
      3	Vezi AAR, Seria II, t. XXIX, Procesul verbal al çedin(ei din 17 aprilie, 1907, p. 366; Comisia premiilor anuale, p. 380—382; t. XXXVI, Comisia premiilor anuale, p. 346—347 etc.
      4	AAR, Seria II, t. XXVII, Procesul verbal al çedirifei din 7 mai 1904, p. 15.
      6 AAR, Seria II, t. XXXIV, Procesul verbal al çedinfei din 19 mai 1912 al secjiei istorice, p. 232 — 233.
6	AAR, Seria II, t. XXXVIII, Procesul verbal al çedinjei din 12 iunie 1915, p. 5.