122
PANDELE OLTEANU
    Observàm cà rusnacii, adirà «ucrainenii», nu sint menzionati in CC1 ; probabil cà au fost introduci mai tìrziu, de eopi§tii ruteni.
     Izvoarele ce trebuiesc folosite pentru invàtàturà sint in primul rind Scriptura, nu traditia bisericii, nici canoanele, care sint seornituri ale oamenilor, eeea ce reprezintà una din tezele reformate esentiale. Autorul Cazaniei apàrà adesea independenta invàtàturii §i a bisericii calvine intemeiatà exclusiv pe Scripturà, pe care oricine poate sà o interpreteze cu ratiunea sa proprie:
CC1, p. 225
 « cà noao nu vine legea neee de in Ierusalim, neee de la Roma, nece de in tara greceascà, nece nemteascà, nece rumàneascà, nu e de la lefeaseà, nici de la moschiceascà, ce e làsatà si tocmità de la Hristos si iaste scrisà in Scriptura Sfintà.
PN, p. 151
Homi He npHxoflHTi» npaBO He H3t EpycajiHMa, ne H3 Phm3, He H3T> flep->K3bm rpenecKon, He h3t> ne.wenKOH, ne M35 Mo/idoebi, He H3i> JIhhkoh 3eMJiH, He H3 MOCKOBCKOH, ajIH JIHHieHO eCTS H3M1> H IIOTOMKHB'b ¡XpHCTOCB, HITO ecTb HanncaHO y CBHTyM micMe.
    Autorul spune cu amàràciune cà oamenii iubesc intunerieul §i nu invà-tàtura cea nouà, adicà cea calvinà, pe care ortodoc§ii §i mai ales vlàdicii si judecàtorii nu o primeau.
    Autorul i§i sustine cu numeroase citate din Scripturà afirmatiile §i indem-nurile sale. In versiunea romàneascà se fac uneori numai trimiterile pe pagini ìntregi. In Postilla de Neagovo se reproduc textual citatele. Ìn generai expu-nerea autorului e impletità cu citate din Biblie foarte numeroase alese insà astfel ca sà sustinà invàtàturà calvinà.
    Din unele pasaje aflàm cà poporul ortodox nu trecea la reformà ; ba orto-doc§ii chiar criticali pe preotii calvini, care se ràdeau in cap §i pe care ii numeau draci, iar invàtàturà lor o numeau inselàciune sau prelistiturà. Preotii reformati erau criticati, in primul rind, de preotii §i càlugàrii ortodoe§i §i catolici:
    « Acum sint vràjma§i dereptàtii popii §i càlugàrii fàtarnici. Ei sàduesc §i hulese pre invàfàtura noastrà ce nu iaste a noastrà, ce iaste a lu Dumnezeu. §i deci nu credem tocmélelor §i pravilelor, sau dacà certàm làcomia lor cu carei prilàstesc miselamea cu sàràcuste si cu alte multe, — zàu cà noi gràim de in scriptura sfintà §i adeverim tot ce gràim, iarà ei zie pre noi cà sintem draci si prilàstitori cum ziserà pururea ... §i a§a sparie ei miselamea, zicind: nu ascultati crestinilor. Derept aceia, frtitii mei, nu credeti cà voi insivà puteti infelege làcomia lor. .. » (CC x, p. 121). In PN au ràmas insà din acest fragment numai primele rinduri, §i acelea cu sensul diametral opus:
    «Tani. >Ke h Hbme cyrb BoporoBe npaB/je, iuto HeHaBHflHTi», kojih cjiobo Bornie Ka>fceT'b ìho/hom'e. nyn"b aoSpbiii... a oahh cyr^ TaKbiH hito HeHa-BHflHT'b npOnOB’ÉAHHK CJIOBa B0>K0r0. 'l'aKHX-b eCTIi /iOCblT'b Me>KH H3MH» (PN,
p. 106 §i 107)
    Pe lingà Biblie insà, autorul, de§i calvin, folosefte §i omiliile pàrintilor bisericii ortodoxe, pe eare-i citeazà, indeosebi pe Ioan Gurà de Aur, pe Vasilie
     1	« Astfel fi acum sint dufmani ai (Ircptàtii. càrora nu le place cind un popà bun invada cuvintul lui Dumnezeu.. . iar unii sint afa cà uràsc pe propovàduitorul cuvintului lui Dumnezeu. Printre noi sint mul(i de acest fel».