ALEXANDRIA
99
in parte le avea la dispozitie. Meritul acestor vechi càrturari este cà n-au fàcut traduceri literale. Cartea popularà a trecut prin primenirea intelectualà si sufle-teascà personalà si a càpàtat o nouà infàfisare.
    Dar deosebiri de structurà a textului se constata mai accentuai nu numai intre versiunile occidentale §i cele ràsàritene, ci §i intre versiunile ràsàritene insedi. Astfel, in versiunile ràsàritene se gàsesc inserate o serie de anecdote §i legende, care nu existà in versiunile occidentale. Versiunile occidentale incearcà sà se pàstreze la tonul unei expuneri grave, in timp ce versiunile ràsàritene nu exclud gluma §i hazul. Se povesteste, de pildà, cà un ture bàtrin (in versiunea sirbà e persan) i§i cànea barba ca sà parà tinàr §i Alexandru cel Mare intil-nindu-1 1-a luat in deridere, spunindu-i, spre hazul celor de fatà, cà « barba §i-o cerne§te, iarà din picioare slàbe§te» x. Altàdatà, tot spre hazul celor pre-zenti, 1-a invitat in glumà pe un demnitar al sàu, cu numele tot de Alexandru, chipe§ intre ai sài, dar fricos in ràzboi, sau sà se comporte in luptà ca el, impàratul, sau sà-§i schimbe numele, ca sà nu-1 facà pe al lui de ocarà 2. Comunà este §i anecdota in care Alexandru dàruie§te unui sàrac, care-i ceruse sprijinul ca sà-§i màrite fata, o sumà fantasticà de galbeni, ceea ce 1-a zàpàcit pe sàrac. Alexandru cel Mare 1-a lini§tit, spunindu-i cà a§a e darul impàrà-tesc 3. Comunitatea acestor legende este de temà, dar naratiunea are culoare specificà. Pe lingà asemenea legende comune versiunilor sirbefti §i romàne§ti, existà §i aitele complet deosebite. Bunàoarà, in versiunea sirbeascà existà o legendà in care inaintea lui Alexandru este adus un indian, excelent tràgà-tor cu sàgeata, sà dea un asemenea spectacol. Indianul, cu toate insistentele, refuzà sà tragà. Este gata sà-i cada capul, dar pxnà la urmà se dovede§te cà n-a exersat arcui de zece zile §i in fata impàratului, din cauza emotiei, ar fi putut sà dea gre§ §i sà se facà de ris. impàratul 1-a iertat §i i-a dat drumul 4. in locul acestei legende, versiunea romàneascà introduce alta. Inaintea lui Alexandru este adus un tilhar, care este intrebat de ce tilhàrefte. Acesta ràspunde c-o face din sàràcie. §i pentru cà ucide cite un om, lumea ii zice tilhar. Dar el, Alexandru, omoarà cu zecile de mii, insà, fiindcà are multi supu§i, toti ii spun impàrat. Alexandru 1-a fàcut càpitan de oaste 5. Legenda are o importantà deosebità, fiind un protest social contra ràzboiului, toemai intr-o operà in care predomina actiunile ràzboinice ale lui Alexandru cel Mare. Negre§it, «tilharul» are curajul unui haiduc, care infruntà pe domn fi este deci intruchiparea unui fond literar locai.
    Nouà fata de versiunea sirbà este §i anecdota femeii care vine la Alexandru sà-§i pìrascà bàrbatul c-o bate §i-o suduie, iar impàratului ii este vràjma§. In spiritul legendelor despre Vlad lJ'ePe? Alexandru cel Mare ii taie limba,
     1	Comp. Sto jan Novakovic, op. cit., p. 136: «auirf ah sanciirtoMk CTapocni ey-Kp-knHTM hì .«»jkíujh» Yezi §i V. J a g i c, op. cit., p. 320; I. C. Chirimía $i Dan Simonescu, op. cit., p. 77.
    2	Comp. St. Novakovié, op. cit., p. 137; N. Cartojan, op. cit., p. Ili; I. C. Chitimia §i Dan Simonescu, op. cit., p. 77.
3	Comp. St. Novakovic, op. cit., p. 137; N. Cartojan, op. cit., p. 111.—112;
I.	C. Chirimía §i Dan Simonescu, op. cit., p. 77—78.
    4	St. Novakovic, op. cit., p. 137.
    5	N. Cartojan, op. cit., p. 112; I. C. Chijimia $i Dan Simonescu, op. cit., p. 78.
     6	Cronicile slavo-romàne din sec. XV—XVI publícate de Ion Bogdan, ed. P. P. Panaitescu, Bucurejti, 1959, p. 203 §i 210 ; P. O 11 e a n u, Limba povestirilor slave despre Vlad Tepe¡, Bucure^ti, 1961, p. 360.