134
D. FECIORU D. ZAMFIRESCU
originale romànesti din acele vremuri» (p. 33). Aceastà preocupare de a pune in lumina capacitatea culturii vechi romàne§ti in asimilarea realizàrilor culturale bizantino-slave §i in valorificarea lor originala revine in mai toate lucràrile lui loan Bogdan. El este preocupat sa determine amànuntit ceea ce, in confe-rinta despre Cultura veche romàna (Bucurefti, 1898), numea « bagajul literar al stràbunilor nostri» (p. 77). Astfel, in introducerea la Vechile cronici moldo-venesti pina la Ureche (Bucurefti, 1891) ne oferà o inagistralà lectie de metodà in analiza amànuntità a « Sbornicului» din 1561 al lui Isaia de la Slatina. Analiza sa este càlàuzità de dorinta de a afla « in ce consta prin veacul al XY-lea §i XVI-lea interesul literar al oamenilor invaiati din Moldova» (p. 3). Uimitoare pur §i simplu este informatia de care dispune asupra tuturor cate-goriilor de scrieri adunate la un loc, intr-o adevàratà biblioteca, de alcàtuitorul sbornicului.
    Tinàrul slavist, care dobìndise o cunoa§tere sistematica a tuturor litera-turilor slave, dupà ce pornise de la liceu §i din §coala ie§eanà cu o solida for-matie de clasicist, se orienteazà cu aceea§i u§urintà in scrierile autorilor clasici ai literaturii religioase bizantine — Yasile cel Mare, loan Gurà de Aur, Grigore Teologul etc. §i intr-ale scriitordor ascetici sau populari. El identifica apocrifele §i poate da, pentru oricare din toate aceste scrieri, indicatii precise, cu trimi-teri la izvoarele grece§ti din marea colectie Migne 1. in vreme ce, douàzeci de ani mai tirziu, bizantinologul Demostene Russo afirma ritos cà « in limbile slave nu gàsim traduse decit cele mai joase produse ale literaturii biserice§ti» (Elenismul in Romania, 1912, reprodus in Studii istorice greco-romàne, tom. II, Bucure§ti, 1939, p. 529) §i credea cà aceastà situatie se continua §i in tradu-cerile romànefti, tinàrul loan Bogdan (avea 27 de ani atunci) sesizeazà dintr-o ochire in « Sbornicul» lui Isaia de la Slatina prezenta scrierilor celor mai importanti autori bizantini, aràtind cu aceasta nivelul real al impru-muturilor cidturale fàcute Bizantului de romàni prin intermediul culturii sud-slave.
    Dar conjinutul sbornicelor slavo-romàne nu se reduce la literatura reli-gioasà bizantinà, ci, a§a cum a aràtat amànuntit I. Bogdan in conferinta citatà, el cuprinde o mare varietate de scrieri populare, istorice, juridice. loan Bogdan e cel dindi cercetàtor romàn care are o imagine integrala asupra categoriilor de opere citite de stràmosii nostri §i care emite asupra lor o judecatà de ansamblu, ce ràmine valabilà pina astàzi.
    Cea mai pretioasà constatare pe care o formuleazà §i o argumenteazà in Vechile cronice moldovenesti pina la Ureche ni se pare a fi insà aceasta : in copiile slavo-romàne se ìntilnesc — uneori in exemplare unice — aproape toate creatiile literare originale ale culturilor sud-slave. ìn istoria culturii ràsàritene, càrturarii romàni joacà rolul unor pàstràtori ai rezultatelor eforturilor culturale ale scriitordor vechi §i traducàtorilor din sudul Dunàrii, §i in acest tezaur, fie de scrieri traduse, fie de scrieri originale, se pot gàsi astàzi opere care in locurile de ba§tinà au fost de mult risipite de vicisitudinile istoriei. Intinsele lui cuno§tinte ii permit sà descopere imediat opera rarà, nepretuità, in liste intocmite de altii farà bànuiala comorilor pe lìngà care au trecut. Astfel, numai in sbornicul lui Isaia de la Slatina, unul
1	In aceastà direc^ie a fost ajutat, intr-o anumità màsurà, de prietenul sàu, filologul slavist
V. N. §cepkin de la Moscova. Cf. scrisorile sale càtre slavistul rus din 29 mai $i 21 iulie 1890, expediate din Cracovia (D. P. Bogdan, Legàturile slavistului loan Bogdan cu Rusia, in Studii privind rei ali ile romàno-ruse, vol. IV, Bucurejti, 1963, p. 246 — 253)..