88
P. P. PANAITESCU
care-1 indica pe Hasdeu, probabil in colaborare cu tatàl sàu, ca autor al falsului. In al doilea rind, loan Bogdan nu a putut lua cunoftintà de comentariul romantic §i fantezist asupra diplomei, publicat de Hasdeu in acel ziar, unde apar urmafi necunoscuti ai lui Dimitrie Cantemir, depnàtori ai documentului, despre care nimeni n-a mai auzit niciodatà nimic. Dar partea cea mai importantà a scri-sorii adresatà lui A. D. Xenopoi este afirmatia cà Hasdeu « nu mai tine acum la autenticitatea documentului». In vremea cind a publicat acest document, Hasdeu, tinàr fi romantic, influentat de tatàl sàu, càuta efecte senzationale fi descoperiri care sà-1 facà celebru in rindurile oamenilor de carte. In scbimb, in 1889, el era profesor la universitate, cu un renume ftiintific bine stabilii in tarà fi stràinàtate, se putea lepàda de aceastà grefealà a tineretii. Afirmatia lui Bogdan se bazeazà, fàrà indoialà, pe o declaratie fàcutà lui de càtre Hasdeu, càci acefti oameni de ftiintà se aflau in excelente relatii. Indatà ce s-a intors in tarà, in 1891, Bogdan, publicind cronicile slavone ale Moldovei, dedicà aceastà capitalà colectie de izvoare lui B. P. Hasdeu, si-i aduce mari laude in prefatà. Din renuntarea lui Hasdeu la autenticitatea diplomei rezultà dar cà el singur (sau cu tatàl sàu) a intocmit textul, de care acum se leapàdà. loan Bogdan va fi inteles desigur aceste lucruri, dar a càutat sà menajeze prestigiul lui Hasdeu, care acum ifi fàurise alte merite pe un teren ftiintific solid.
    loan Bogdan la congrestil din Moscova. In 1890, pe cind loan Bogdan se mai afla in Rusia, s-a tinut al optulea congres arheologic la Moscova, in care s-a discutat pe larg in douà fedinte, la 10 fi 11 ianuarie, autenticitatea diplomei birlàdene 2. La acest congres a luat parte fi I. Bogdan, care fi-a putut sustine punctul sàu de vedere. Volumul, care cuprinde rezúmatele fedintelor, cu discutía comunicàrilor citite, n-a fost folosit pinà acum de istoricii noftri, in legàturà cu opera Joan Bogdan, in special cu studiul sàu asupra autenticitàtii diplomei birlàdene3. Discutía a fost provocatà de comunicarea filologului rus A. I. Sobolevski (1857—1929), care publicase Studiile asupra istoriei limbii rusesti 4. Comunicarea lui Sobolevski, pe care am amintit-o mai sus, declarà diploma lui Ivan Bostislavici ca un falsificai, deoarece este scrisà intr-o limbà fi cu ortografie ce nu corespund cu aceea a actelor rusefti fi ucrainene din secolul XII; se intrevàd influente ale limbii romàne fi ale limbilor sud-slave, precum fi ale slavonei de cancelarie moldoveneascà din secolele XIV—XV. Din punct de vedere .istorie este suspectà expresia din diplomà: « cneaz din scaunul Haliciului». Sobolevski nu a cunoscut, cind fi-a redactat comunicarea, memoriul lui Bogdan asupra subiectului, publicat in anul precedent de Aca-demie la Bucuresti.
    Discutía asupra comunicàrii lui Sobolevski a fost deschisà de I. A. Linni-òenco (1857—1926), istorie ucrainean care s-a consacrai studiului relatiilor
      1	Cf. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit.
       Tpydbi BocbMoeo apxeo.ioeuuecKoeo cie3Òa e Mocxee, IV, Moscova, 1897 (Congresul se {muse in 1890), p. 103 fi 163—164.
     3	Ìbidem, darea de seamà asupra discu(iilor la comunicàri.
     4	A. I. Sobolevski, OuepKii ucmopuu pyccKOio H3bu<a, Moscova, 1888. Sobolevski a fost profesor la Universitatea din Petersburg, membru al Academiei fi autor a mai multor scrieri de paleografie, etnografie fi folklor (datele biografice dupà Marea Enciclopedie Sovietica). Despre comunicarea lui Sobolevski fi despre discuoile care au urmat in fedirla congresului, I. Bogdan amintejte intr-o scrisoare adresatà lui I. Bianu, din Moscova, 30 ianuarie 1890 (D. P. Bogdan, Legàturile slavistului loan Bogdan cu Rusia, in Studii privind relatiile ruso-romàne,
III,	Bucurefti, 1963, p. 240; cf. ibidem, p. 253 fi 257).