TETRAEVANGHELUL POPEI NICODIM
209
vìrstà, farà ir.are experientà ìn munca de caligraf, lucrìnd izolat de centrele de activitate al'j copi§tilor din Balcani.
    Manuscrisul foloseçte o literâ semiunicialâ ce depà§e§te ìn ìnàltime cu putin làtimea (3x4 mm) ; la unele litere (4,, S, >K, ax, t, w, uj, ’b) lâtimea este mult mai mare ca ìnàltimea (7 X 4—5 mm) sau, la literele cu depàsirea rìn-dului (3, y, X', 141, x, 0), lungimea atinge 9—12 mm, dìndu-le o ìnfàtisare mai subtire. în tabelele de la ìnceput (f. 1—14) si in inscriptia originala de h. sfìrsit (f. 316 v.), màrimea literelor se reduce la 1—2 mm, farà o modificare a raportului dintre ìnàltime si lâtime. De aeeea scrierea este mai apropiatà ca aspect generai de uncialà decìt de semiunciala scrierii elegante a scoalei de la Tìrnovo sau de cea a caligrafiei moldovenesti de mai tìrziu '.
    0	mentiune specialà merita prezenta literei 0 latita, rareori cu cìte un punct la partea de sus si jos, precum si folosirea ca cifrà a literei koppa ç si s sau folosirea cu exclusivitate a grafiei iji (nu uit). Ligaturile se întîlnesc mai des in titluri si la monogramele cu numele evanghelistilor (dK, ap, dpK, np, A\r, a8, A8d), eie avìnd un evident caracter ornamentai. Se folo-sesc deasemenea prescurtàrile cu o titlà dreaptà sau bombatà, precum si sem-nul= sau * pentru suplinirea ierului eludat de scriere sau pronuntare. Literele suprapuse, mai aies in silaba finalà, sìnt numeroase (e,	Pi T» X, n) iar c suprapus apare ca un punct; totusi folosirea suprapunerii numai cu un singur rînd este departe de a fi frecventà. Rareori, autorul folosefte §i cursiva (pentru a\ suprapus §i pentru e).
    Ornamentarea literelor, mai aies cea a initialelor de la ìnceputulpericopelor, se face prin îngroçarea la mijloc printr-un punct a liniilor verticale (r, >K, K,n, m) sau a barelor orizontale (n, ta). Literele ax §i u> sìnt ornamentate in centru cu cite o floare de crin, cu o micà fiacàrà sau cu un vìrf de lance. Multe initiale sìnt ìmpodobite spre stìnga sau in jos cu o palmetà cu 2 §i 3 lobi. Dar aceastà ornamentare este lipsità adesea de proportie §i elegantà, literele apar greoaie, fàrà gratia cu care ne-a obiçnuit scrierea liturgicà româneascâ ìncepìnd din sec. al XV-lea (vezi fig. 6).
    Limita. Textul manuscrisului este redactat uniform in aceea§i slavà bisericeascà de redactie sìrbà. Fata de textele clasice vechi slave, el se caracte-rizeazà prin consecventa cu care înlocuieçte vocalele nazale (iusurile) cu §i e, prin ìntrebuintarea regulatà a ierului mie (h) in locul ierului mare (-h.), chiar in cazul lui -Hi(ki) ; in pozitie intensà ii §i k uneori k>e §i chiar > Ï, h, ; iar -h. > 0, fenomen caracteristic graiurilor macedonene. Scriitorul înlocuieçte pe -fe prin la in pozitie initialà §i finalà, acolo unde are valoarea foneticâ ïa (un a iotat), dar il pàstreaza acolo unde -b redâ pe ë etimologie. Alteori -b se schimbà in t2 sau cu d3. Adesea h > tu 4, ca si 0 > kj 5. Iotarea intervocalicâ nu mai este marcatà, chiar in cazul lui e final (cu exceptia textului ìnsemnàrii lui Nicodim-CHi€-§i a ferecàturii-ier©-) ; adesea, in cazul lui-^>-w, iotarea dispare iji avem-oy-.
      1	« La lettre de cet Evangeliaire est de type balkanique (?), petite, assez laide en somme, tandis que la lettre cyrillique moldave, élancée, fine, plus tard penchée, est elle-même un élément d’art» (N. I o r g a, Les arts mineurs en Roumanie, I, p. 47).
       2	aiuP'kd > ihapu; np-kH, ¡)*<iPHC'kH > lipiH, $4pHC(H.
      3	C-k,VtO > C4M»; RhC'bKK > BCdHk; Tp-kü-k > TpdB*fe.
4	La verbele ehiuî, h3hth, E-k3Hrp4TH, etc. > euuiî, H3UAf3 Bi»3kirpàTH. (Totu?i HUNk > HHH-k.
fenomen datorat unei confuzii grafice).
       6 M-fcHorOACk > MK«rU«K; CA-fen««-k > CA-fellUMk.
14 - c. 133