MO$TENIREA FILOLOGICA §1 LINGVISTICÀ A LUI I. BOGDAN
39
Raporturile culturale si politice intre aceste douà popoare (Bucurefti, 1895, 58 p.) §i Cultura veche romàna (1898) 1.
    Prima, ocupind-se de istoria relatiilor politice romàno-bulgare, prezintà in acela§i timp liniile directoare ale raporturilor culturale dintre cele douà popoare, din evul mediu pinà in secolul al XIX-lea. Explicind conditiile pàtrun-derii scrierii slave la noi in epoca veche, I. Bogdan subliniazà in acela§i timp rolul Tàrilor Bomàne in dezvoltarea §i difuzarea culturii in limba slavonà in tarile slave, precum §i sprijinul acordat de poporul román in renasterea cultu-ralà fi politieà a bulgarilor, in sec. al XIX-lea.
    Deosebit de interesant este tabloul generai al culturii vechi romàne§ti, prezentat obiectiv §i veridic in cea de-a doua conferintà, care face cunoscut rodul propriilor sale cercetàri §i lecturi din manuscrise. Dupà ce se ocupà de conditiile materiale §i de organizarea soeialà §i politieà a Tàrilor Romàne, care au determinai dezvoltarea culturii, loan Bogdan trece in revistà pictura religioasà, miniaturile, arhitectura, literatura religioasà — dogmaticà si apocrifa—, románele populare, lucràrile de filozofie §i istorie universalà, care au circulat mai intii in slavone§te, iar apoi au fost traduse in limba romànà, fi, in sfirsit, literatura originalà romàneascà in limba slavonà: analele §i cronicile din sec. al XV-lea §i al XVI-lea §i mai ales Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Cu mìndrie patrioticà, dar §i cu obiectivitate, I. Bogdan spune despre primele: « Dupà modelul acestei istorii universale (Cronica lui Constantin Manasses — n.n.) §i al analelor bulgàrefti si sirbefti au inceput apoi ai nostri a serie istoria patriei, mai intii in scurte notite analistice, care inregistrau in mod obiectiv §i in putine cuvinte evenimentele mai insemnate din viata domnilor, apoi in descrieri mai pe larg si mai me§te§ugite, in felul cum descria Manasses istoria impàratilor din Bizant... Dacà comparàm istoriografia noastrà veche cu a tàrilor de prin prejur, de pildà cu a bulgarilor, sirbilor §i rufjilor, cu mìndrie eonstatàm cà ai nostri, in ce prive§te obiectivitatea judecàtii §i agerimea cri-ticii, nu sunt mai prejos de contimporanii lor stràini» (p. 76—77).
    « Dar — adaugà loan Bogdan — nimic nu ne poate da o icoanà mai credin-cioasà despre gusturile literare ale bàtrìnilor nostri, ca productiunea originalà a unuia din cei mai culti domni ai 'J'àrii Romàne^ti, a lui Neagoe Basarab» (p. 79), Invàtàturile càtre fiul sàu Teodosie, scrise in slavonà §i apoi traduse in romànà fi greacà.
    ìn concluzie, loan Bogdan spulberà pe bunà dreptate prejudecata ce mai dàinuia inca pe atunci cà, ìn epoca veche, romànii ar fi dus « o viatà pur fizicà §i cà inteligenta poporului n-a luat decìt o mica parte la viata sa». Dimpotrivà, spune el, « poporul románese n-a stat niciodatà pe loc, ci a dez-voltat o aetivitate destul de insemnatà a inteligentii sale . . . Dacà activitatea poporului román e depusà (ìn epoca veche — n.n.) ìntr-o limbà stràinà, aceasta nu inseamnà cà ea nu este a lui. §i apoi, oricit de multe ar fi — ca formà §i ca fond — elementele stràine ale culturii vechi romànefti, romànii au §tiut sà-i imprime totu§i caracterele spiritului lor: iubirea de oameni, dreapta màsurà, bunul simt fi gustul frumosului» (p. 83—84). Sìnt concluzii la care nu putem sà nu subscriem fi astàzi, cind elementele acestei culturi ne sint mult mai bine cunoscute decìt la sfìrsitul secolului trecut2.
     1	Publicatà in bro^urà impreunà cu o alta conferintà, Luptele romànilor cu lurcii pina la Mihai Viteazul (Bucure§ti, 1898, 98 p.).
      2	Cf., acum ìn urmà, Istoria literaturii romàne, I, Ed. Academiei, Bucurejti, 1964, p. 233-293.