ALEXANDRIA
97
románese, controlabil veacuri intregi ín cultura veche §i in popor. Autorul a substituit imaginii literare din versiunea slavonà o alta nouà, in corelatie cu tabloul cultural §i cu spiritul poetic local.
    Dar mai interesantà este scrisoarea mamei catre fui, inexistentà in versiunile latinà §i polonà, prezentà insà in versiunea slavonà §i in cea románeascá, cu note totu§i radical diferite:
  «R^A^O A& I6CTK HdpCTKiW TK«l€M0y, I3K0 OT HéAH/Ké K’feA’fcNHd TKOI€rO Kk AiJKteAOHIH pd3/\C\'i|HXK Cf, OT TOAf CpKA^f A\CI€ H A<>Vmd PÍ,T*1 CKTKOpHCTd KfAHKO\% H OyMHpHTH H\'k 0,\k TOAÉ H(
Moroy*1 h A1» A^NkCk ; Nk kkc(i’a<i ck
CAK34MH TOAfUITH ÍfCKA\K H TKOÍí IIOAXH-NdlOUlTH OTk A\fHf pd3A0\'<)SHHI€, CklHO^' A\OH; H KKCd l^apCKdd KOrdTkCTKd H 3AdTd HH Kk MTO ¡KÉ KkAt'kniaK', TKOlgrO flOA\H-HdhMlITH v'\'AHUIfHia.
  He TdKO KO 43k HfA\HAOCTKd l€CA\k, tJKCIKf TíBf A\NHTk CÉ KKITK. /4,d dlllTf
téké o\toa’ho lecTk, cKopo npHah; aurrf
AH HfO\TOAHO U,dpCTKIh> TKOifAXOy ICCTk CHAOy KfAHHHCTKd TKOI€r« OCTdKHTH H Ck pOKCdHApO» Kk HdAVk npHTH, HdAXk nOKfAH Kk TfK’fe npÍHTH, HA'tUJf dIJITÉ Tki pmTCLUk. H sapak’ctkovh h r«vAH KCírd CK'fcTd Hdpk » x.
  « §i sa ftii, fatul meu, ca de cind s-au despartit maica ta de la tine, de atuncea s-au invrajbit sufletul meu cu inima mea, §i eu nu-i poci impaca, ci numai cu lacramile, eu, maica ta, ma mingii. Si le vars ziua si noaptea, si eu cuget: vedea-te-voi sau nu te voi mai vedea ? Ca ma bat cu cugetele ca corabiile cu valurile marii ! Si eu n-arn pre nimene in lume, fara numai pre tine. Ci ma rog, dragul maicai, si te jur, pentru Dumnezeu si pentru tit a de la mine carea ai supt, sa-m trimifi carte : au tu sa vii la mine, au eu sa vin la tine [...], ca nici te-am vazut, nici te-am auzit, de sint douazeci si cinci de ani. Ci voi sd te vaz si sa moriu. !pi sa fii sanatos intru multi ani» 2.
     Se vede limpede cà stilurile celor douà scrisori sìnt diferite, de§i ambele au citeva idei comune. In scrisoarea slavonà Olimpiada nu poate« sa lini§teascà nici cu lacrimde gìndul despàrtirii, §i ar da tot aurul si bogàtiile imparatici» pentru revederea fiului, dar in aceastà scrisoare nu se gàsesc figurile de stil naiv popular, pe care le imbraca scrisoarea romàneascà. Unde este atunci traducerea aidoma a textului de care se vorbefte uneori? Comparatia « eu ma bat cu cugetele ca corabiile cu valurile màrii» este specifica §i se gàse§te intre-buintatà §i in alte càrti populare romànefti: « eu ma bat cu gìndul, spun alte texte, ca corabia cu valurile màrii», cu corespondentà in varianta cintecului popular: « §i eu mà bat cu gindurile ca apa cu malurile».
    De altfel, insedi redactiile romàne§ti au schimbàri de tonalitate de la o epocà la alta. De exemplu, aceea§i scrisoare in redactia mai veche din 1620 sunà, in generai, altfel fatà de cea citatà mai sus, din 1794, §i, de§i veche, are in unele locuri o exprimare mai frumoasà, cind spune : « §i cuget, maica ore vedè-te-va au nu te va mai vedè?» sau cind incheie: «Ce acmu sà-mi trimeti carte sa §tiu §i eu de tine. Si sà-m fi sànàtos intr-ani multi §i buni»3.
1	Stojan Novakovic, op. cit., p. 135. Comp. M. N. Botvinik, I. S. Lurie,
O.	Y. Tvorogov, op. cit., p. 65.
    2	I. C. Chirimía §i Dan Simonescu, op. cit., p. 76.
     3	N. Cartojan, op. cit., p. 110.
7	- c. 133