LOCUL LUI IOAN BOGDAN ÌN ^TIINJA ROMÀNEASCÀ
19
dezvàluind falsurile, combàtind exageràrile fovine, oriunde s-ar fi produs. E1 fi-a deprins elevii, precum fi opinia publicà romàneascà de atunci, sa nu dispretuiascà cultura popoarelor slave vecine, sa recunoascà ce a imprumutat poporul romàn in limba fi cultura sa materials fi spiritual! de la slavi, dar fi ceea ce slavii au imprumutat de la noi. In schimb, loan Bogdan se ridica cu hotàrire fi cu autoritate impotriva pàrerilor exagerate ale unor cerce-tàtori slavi, care sustineau cà in tarile romànefti s-a vorbit limba slava pina la sfirfitul secolului al XVII-lea. Sprijinindu-se pe màrturia documentelor fi a càlàtorilor care au trecut pe la noi in evul mediu, loan Bogdan demon-streazà cà asimilarea vechii populatii slave de la noi s-a sàvirfit ìnainte de seeolul al XI\-lea.
     Unul dintre marile merite ale intemeietorului filologici slavo-romàne este faptul cà el a invàtat pe romàni sà-fi cunoascà vechea culturà, sa o recunoascà ca fiind a lor proprie, cu toate cà s-a exprimat intr-o limba strainà. De altfel, poporul romàn nu constituia o exceptie printre popoarele europene. In evul mediu, Europa se impartea, din punctul de vedere al alfabetului, al limbii cultului, administratiei, justitiei, istoriografiei fi, in generai, al literaturii, in douà zone, una apuseanà, in care se scria latinefte, cu alfabetul latin, fi una ràsàriteanà, cu alfabet grecesc sau chirilic fi limbà ecleziasticà, administrativà fi literarà greaca sau slavà, indiferent de limbile vorbite de popoarele din cele douà zone. ìntocmai cum germanicii, slavii apuseni, maghiarii fi chiar roma-nicii occidentali nu-fi reneagà vechile lor culturi fiindcà nu s-au exprimat in limba poporului, ci in limba latina, la fel era absurd ca romànii sà considere strainà vechea lor culturà pentru cà s-a exprimat in limbà slavonà. Marele nostru slavist a demonstrat cà romànii n-au adoptat pasiv demente de culturà slavà fi limba slava literarà. Ei au imprumutat in mod activ, de la mediul in care istoria i-a afezat, tot ceea ce le era necesar pentru a dàinui ca popor fi ca state in concertul popoarelor fi statelor din sud-estul Europei, ftiind sà imprime culturii proprii « caracterele spiritului lor : iubirea de oameni, dreapta màsura, bunul-simt fi gustul frumosului», dupà cum spunea loan Bogdan in conferinta Cultura veche romàna 1.
    loan Bogdan a descoperit vechea noastrà istoriografie in limba slavonà fi a fàcut-o cunoscutà specialiftilor fi publicului nostru cult prin editii erudite, comentate, in care cititorilor « nu li se làsa nimic neexplicat» — dupà cum spunea N. Iorga. lata cum aprecia marele filolog fi istorie opera originala in limba slavonà a primilor noftri autori de letopisete fi a primilor noftri cronicari, plasindu-i in epoca lor fi in mediul in care au tràit: « Dacà comparàm istoriografia noastrà veche cu a tàrilor de prinprejur, de pildà cu a bulgarilor, sirbilor fi rufilor, cu mindrie constatàm cà ai nostri, in ce priveste obiectivitatea judecàtii si agerimea criticei, nu sint mai prejos de contemporanii lor stràini»2.
    Se cuvine, in sfirfit, sà subliniem marele merit al lui loan Bogdan ca editor al documentelor noastre slave, cele din arhivele Brafovului fi cele privi-toare la domnia lui §tefan cel Mare. Aceste editii au ràmas pinà astàzi modele demne de urmat pentru cei ce editeazà documente vechi. Eie s-au bucurat fi se bucurà incà de o inaltà apreciere printre specialiftii romàni fi stràini. Astfel, cunoscutul slavist bulgar, contemporan cu loan Bogdan, Liubomir Miletic, care a ingrjit el insufi o editie a documentelor slavo-romàne de la Brafov,
      1	Luptele romànilor cu lurcii pinà la Mihai Viteazul. Cultura veche romàna. Douà conferire . . Bucurefti, 1898, p. 84.
     2	I. Bogdan, Cultura veche romàna, p. 76—77.