260
VALENTIN GR. CHELARU
atitudine, bineinjeles cu unele rezerve critice, ìnsà cu noi fi valoroase rezultate. în 1900, cînd Hasdeu se retrage la pensie, pârâsind activitatea de la Univer-sitate, Académie fi Arhivele Statului, izolindu-se tot mai mult in castelul sàu de la Cimpina, I. Bogdan ifi fixeazà incà o data pozitia sa fata de fcoala istorico-filologicà a lui Hasdeu cu prdejul lucràrii lui Ionescu-Gion, Istoria Bucurestilor, càreia ii face o lunga fi severa critica 1. Observind cà lucrarea nu se incadreazà in nici o metodà fi fcoalà, defi autorul « a avut favoarea d-lui Hasdeu», I. Bogdan critica pozitia lui Ionescu-Gion, care ifi exprima in orice imprejurare admiratia pentru « descoperirde hasdeene fi nu lasà nici o ocazie sà facà act de profundul sàu devotament fata de munca geniala a acestui mare invatat»2.
    I. Bogdan tine sa precizeze cà « împàrtâfim si noi aceastà admiratie pentru incomparabilele merite ale d-lui Hasdeu». Dacà admiratia este sincera fi inteligentâ, se întreabâ I. Bogdan, cum se face cà elevul lui Hasdeu nu se silefte sà insufeascà nimic « din eminentele calitàti ale marelui nostru istorie, care, oricite teorii inadmisibile ar fi aruncat in lume, a lucrat ìnsà intotdeauna cu o mare pàtrundere, cu o bogatâ inteligentâ fi cu o perfectà onestitate, dupà izvoare de prima minà»3.
    Doi ani mai tirziu, in 1902, I. Bogdan publicà primul sàu volum mare de documente, intitulât: Documente si regeste privitoare la relafiile Târii Romà-nesti cu Brasovul si Ungaria in secolul XV si XVI,.. . precedate de o introducere asupra diplomaticei vechi romànesti.
    La 11 ian. 1903 loan Bogdan, aflind cà Hasdeu a venit la Bucurefti, locuind la Hotel «Splendid», i-a trimis cartea, la care luerase incepìnd din 1895, insotità de o scrisoare : « Sìntesi singurul om in farà care, citind-o, va putefi da seama de greutàfile cu care am avut sà lupt la traducerea si datarea documen-telor si imi putefi atrage atenfia asupra îndreptârilor ce s-ar putea introduce la o eventualâ noua editie» 4.
    Este important fi acest document inédit, care caracterizeazà atitudinea constantà a lui I. Bogdan fatà de Hasdeu, cu toate cà nu a reufit sà-i fie un prieten apropiat. I. Bogdan ii cere unele relatii, promise de Hasdeu, despre « cneji», problemà care il preocupà fi despre care va tipàri un mie studiu in 1903. Scrisoarea dovedefte cà I. Bogdan, dupà aproape 15 ani de activitate, pàstreazà acelafi contact ftiintific cu « veteranul » slavistica românefti, consi-derindu-se un urmaf al acestuia prin problemele pe care le analizeazà.
    Ìntr-adevàr, in introducerea volumului, in acea prima sintezà referitoare la diplomatica slavo-romànà, in care face fi istoricul editàrii documentelor la noi, I. Bogdan se plaseazà din nou, ca fi in 1891, cînd a éditât Cronicele, pe linia continuàrii operei lvd Hasdeu. «E datoria noastrà — serie el—sà ne gindim a relua opera inceputà cu atita succès de d-1. Hasdeu»5.
    Dacà pentru materialele românefti ultimele editii sint mult superioare din punct de vedere critic, pentru cele slavonefti — constatà I. Bogdan — «de la «Arhiva istoricà» incoace (1865—1867) nu s-a fàcut aproape nimic; o excelenta publicatie pentru timpul sàu, ea a ràmas fi astàzi unica fi cea mai bunâ colectie de documente interne vechi, in care originalele sint bine
     1	in « Convorbiri literare», XXXIV (1900), p. 237-255 5i 301-315.
      2	Ibidem, p. 252.
     3	Ibidem, p. 252.
     4	Vezi Anexa VI. Arh. Stat. Fond Hasdeu, LV — 566.
     5	Vezi Introducere, p. LXXXIII.