I. BOGDAN §1 B. P. HASDEU
269
    Din cercetärile fäcute, nu s-a putut identifica dosarul privind concursul ce s-a tinut pentru ocuparea catedrei de slavistica. Nu sintern, deci, in posesia raportului intocmit de B. P. Hasdeu referitor la activitatea ftiintificä a lui I. Bogdan.
    Prezentind, in 1893, cartea pentru premiul « Heliade Bädulescu», al Aca-demiei, dupà discutii controversate, aceasta a fost in cele din urmä respinsä, defi N. Ionescu fi A. D. Xenopoi, foftii profesori ai lui I. Bogdan de la Uni-versitatea din Iafi, au atras atentia asupra meritelor autorului. B. P. Hasdeu, relevind contributia lui loan Bogdan, a considerai insä cä lucrarea nu este originala, fiind o traducere.« Partea proprie a autorului este foarte restrinsä. . . Pentru aceasta a fost fäcut profesor la Universitate. Tinarul autor, incheie Hasdeu, are inerite fi mergind pe calea inceputä, va aduce mari servicii ftiintei» 1.
    Aceasta imprejurare nu 1-a descurajat pe loan Bogdan in cercetärile sale ftiintifice fi nici nu 1-a indepärtat de conceptia istorico-filologicä a lui Hasdeu, desi cu prilejul volumului urmätor, apärut in 1895, care cuprinde Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor, Gr. G. Tocilescu, unul dintre prietenii apropiati a lui Hasdeu, avea sä facä Academiei un raport cu observatii critice destul de aspre 2.
    Ìnca din anul 1889, cind se afla la Moscova, I. Bogdan era antrenat in studiul cronicii lui Manasses, fiind preocupat de influenza ei in cronica lui Mihail Moxa, deoarece, dupä cum ii serie lui I. Bianu, editia scoasä de « veteranul [=Hasdeu] nu este in toate exactä» 3. La sfirfitul anului (11 dec. 1889), I. Bogdan « isprävise colationarea editiei Hasdeu cu originalul Moxa», constatind cä lipsesc unele fragmente datoritä copierii incomplete a lui Gr. Tocilescu 4. Este necesar sä amintim aici cä Hasdeu, in 1878, in Cuvente den bätrini, vol. I, publicind cronica lui Moxa, arata necesitatea « unui studiu asupra izvoarelor» acestei cronice, in care « sä se discute toate izvoarele de origine bizantinä fi slavonä», precum §i legätura cu cronica lui Manasses5. Ideea lui Hasdeu, prin urinare, este reluatä de Bogdan fi lärgitä in lumina materialelor cerce-tate in Rusia.
    Problema izvoarelor folosite de Moxa, fiind deci dependentä de studiul variantelor cronicii lui Manasses, nu a fost rezolvatä in cadrai unei lucräri separate, defi I. Bogdan fi-a consacrai « o viatä de om» pentru pregätirea editiei care, in cele din urmä, a apärut postum, farä comentarii, in anul 1922, sub titlul Cronica lui Manasses. Traducere medio-bulgara de pe la 1350. Text si glosar.
    Aceastä preocupare, ca de altfel intreaga activitate a lui I. Bogdan, se integreazä pe linia traditici slavisticii romànefti, creatä de marele Hasdeu, de valorificare a fondului de manuscrise slavone, atìt de important pentru istoria, limba fi vechea culturä romäneaseä.
    Defi, sub aspectul relatiilor de prietenie, I. Bogdan nu s-a putut apropia total de Hasdeu, apartinind cu vremea unui alt cere de universitari, cu N. Iorga fi D. Onciul, el mentine insä constant fatä de Hasdeu, fi dupä 1895, aceeafi
     1	AAR. Partea adm. ?i dezb. S. II, t. XV (1892-1893), Bucure?ti, 1893, p. 250. Cf. D. P. Bogdan, op. cit., p. 191 —192.
     2	D. P. Bogdan, op. cit., p. 194.
     3	Ibidem, p. 198.
     4	Ibidem, p. 199.
     6 Cuvente den bätrini, vol. I, p. 239—240.
17*