228
A. BALOTÄ
cà « se urise muntenilor cu Mihai vodà tot cu ofti fi cu ràzboaie». Numeroase hrisoave ale domnilor ce au urmat lui Mihai dau dreptate satelor ce fàcuserà apel impotriva confiscarli mofiilor lor din cauzà cà locuitorii nu ifi indepliniserà indatoririle militarel. Era o stare de spirit nepotrività cu geneza unui epos popular despre acest domn. Dimpotrivà, ae{iunile lui jVlihai au provocat un intreg epos sud-dunàrean (la greci fi bulgari), deci acolo unde faptele sale au trezit, ca fi odinioarà acelea ale lui Dan al ìl-lea, nàdejdi de eliberare in mijlocul maselor populare. Reflectàrile luptelor de la Rovine ori Càlugàreni (evenimente care au dobindit in epoca moderna o excepjionalà rezonanja, de ex. la Bàlcescu, Eminescu), trebuie sa fi fost la timpul lor determinate de cumplitele cotropiri ale |àrii, care au provocat maselor populare nenorociri fi dezastre. In aceastà situajie, evident cà nu s-a putut nafte o epica a acestor bàtàlii, fi nici tradifii de felul celor care au ràmas chiar despre Valea Albà, unde ràsturnarea situajiei in favoarea lui ¡Jtefan cel Mare fi victoria finalà a fost obfinutà cu sprijinul maselor. Ceea ce e semnificativ este faptul cà in vreme ce eposul de curie din jurul lui ijtefan cel Mare, limitat numai la vitejiile sale fi atestat categorie de Strykowski, a dispàrut, traditile populare care pun in luminà colaborarea voievodului cu masele populare fi prefuirea vitejiei oamenilor din popor s-au pàstrat pinà in secolul nostru.
      Al. Amzulescu, care se prezintà fi ca un susjinàtor al ideii, evident exacte, cà istoricitatea formelor epice este reflectatà prin mijloace specifice artistice, dar nu cronicàrefte, nu a sesizat faptul cà in baladele romànefti reflectarea unor fapte fi atitudini istoricefte autentice a avut loc prin mijlocirea unor forme literare cu totul independente, uneori de circuiate folcloricà universalà. De pildà, tema asprimii iernii oferà cadrul pentru o baladà despre expedi{ia lui Malcoci Pafa, eveniment ce declanfeazà aparijia unei forme epice ca « Balada gerului» ; idea-lizarea personalità^« lui ¡ytefan cel Mare este un proces care, pornind de la o bazà istoricà realà, transformà pe marele voievod in reprezentantul epic al Moldovei populare, polarizind in jurul lui legende de folclor universal. Acelafi lucru se intiinplà cu Vlad Jepef in fara Romàneascà. Motivul amazoanei, care se supune numai puterii dovedità vitejefte a bàrbatului, intilnefte faptul istorie reai al cuceririi cetà^ii Giurgiului sau Chiliei fi dà naftere formelor epice cunoscute.
      ìn toate cazurile, elementul universal, folcloric, oferà cadrul literar-artistic, dar cristali-zarea formei epice este determinatà in egalà màsurà de manifestarea unor evenimente istorice. Nu totdeauna descoperirea lor este ufoarà, fi o anumità manie istorizantà a putut duce uneori la discreditarea metodei. Dar a renunja la gàsirea simburelui istorie, a faptului reai, inseamnà a reuunja la studierea unuia din cei doi factori fundamentali, din intilnirea càrora se nafte eposul popular. Ca sa dàm un exemplu, tema universalà a « amazoanelor» sau a « fetei care pune la incercare pe mai inulti competitori», nu explicà singurà de ce realizarea ei intr-o forma epicà determinatà a trebuit sa facà uz de prezenja celor trei tabere de ofti, care — istoria ne-o atestà — s-au confruntat in 1465 sub zidurile Chiliei. Ea nu explicà nici de ce eroul acestei balade este, ca mentalitate fi ca nume, un domn feudal celebru.
     Balada ucraineanà a lui ¡"itefan Vodà, fàrà sà Ile o forma poetica popularà romàneascà, cum crede Al. Amzulescu, a fost totufi un cintec cu substrat istorie, fàcind parte din repertoriul poeticii de curte. Spusà la ospefele domnefti, la care se practicau asemenea ziceri, balada, compusà in stilistica epicii dunàrene a secolului al XV-lea este unicul caz de conservare a unei forme originale din poetica de corte romàneascà. Prin circula^ia guslarilor, care treceau prin Moldova càtre Polonia fi Ucraina, forma inijialà a fost transpusà in limba ucraineanà, pàstrindu-se insà urme lingvistice sud-slave. Aceastà formà a ajuns la cunoftin^a acelui Nicodim, care a spus-o lui Jan Blahoslav2.
1	DIR, farà Romàneascà, sec. XVII, vol. I, p. 38, doc. nr. 40; p. 40, doc. nr. 41 etc.
      2	Ìn articolul B. P. Hasdeu desprefolclorul ucrainean, publicat in Rsl,X, 1964, p. 101 — 118, Magdalena Làszló se ocupà fi de cintecul lui Stefan Vodà. Pentru M. Là-zló, cìntecul lui ijtefan Vodà apar^ine folclorului ucrainean fi n-are nici o legatura cu Venezia italianà, cu circula(ia guslarilor, fi cu poetica slavo-romànà. In ceea ce ne privefte, ràminem la pàrerea exprimatà anterior cà Blahoslav avea ìn vedere Venezia italianà. Explica^ia faptului trebuie sà fie legatà de o realitate recunoscutà de to^i cei care, uzind de singurul mijloc al localizàrii lingvistice, au plasat balada in regiunea din Pocufia. Acesta este un teritoriu direct legat de Moldova pentru o lunga perioadà, unde guslarii sirbi, care-fi prezentau repertoriul fi in limba populatiilor càrora li se adresa, puteau gàsi un public pentru asemenea cintece (ftiutà fiind faima de care se bucura voievodul ìn partea locului). Pentru circula^ia guslarilor in Ucraina fi Polonia vezi Tersakovic, Beziehungen der ukrainischen Lieder, resp. Dumen, zum sud-slavischen Volksepos, in « Arhiv für slav. Philologie», XXIX, 1907. Cintecul adus in Pocujia de circulatia guslarilor n-a ràmas in folclorul ucrainean fi n-a putut fi identificat in variante mai apropiate de vremea noastrà (vezi m. Làszló, art. cit., p. 107, nota 2). Autoarea trebuia sä tiuä seamä de acest fapt in consideratile sale.