112
PANDELE OLTEANU
la textul initial, care contrazic sau schimbà in sens ortodox sensul calvin initial al unor pasaje ràmase in forma lor originalà in textul románese. Punerea in paralelà a celor douà versiuni face evidentà polemica tacità, prin omisiuni, modificàri §i adàugiri, a copiftilor ortodoc§i, cu textul calvin al prototipului. Le vom urmàri in legàturà cu principalele probleme privind credinta, faptele etc., a càror interpretare ii caracterizeazà pe calvini, deosebindu-i de ortodoc§i.
   Mintuirea «sola fide» (numai prin credintà), fàrà fapte bune, dogma de bazà a luteranilor §i reformatilor (calvini§tilor) este categorie afirmatà in CC dupà cum o gàsim §i in Catehismul lui Coresi de origine ìuteranà (fila 6, intrebarea 12 §i 13) x. Impotriva acestei invàtàturi iau atitu-dine prefatatorii ortodoc§i ai Cazaniei de la Zabludov §i, dupà ei, traducàtorii romàni ai celei de-a doua cazanii a lui Coresi din 1581, cazanie ortodoxà 2.
     In CC 1 se spune categorie cà omul e neputincios §i cà nimeni nu se poate mintui prin faptele lui bune 3. Nici omul obi§nuit §i nici chiar sfintii nu pot indeplini legea. De§i in alte locuri este làudatà fapta bunà, in special faptele de asistentà socialà, se precizeazà cà rolul lor in mintuire este nul, cà« impàràtia cerurilor» ne este datà« pentru credintà §i nu pentru slujbà».
    Strìns legatà de aceastà invàtàturà este cea despre predestinafie. Se ftie cà toemai accentui pus pe predestinatie este caracteristic calvinismului in cadrid celorlalte confesiuni protestante. Credinta mintuitoare nu este — dupà calvini — nici ea un act al liberului arbitru, ci un dar al lui Dumnezeu. Credinta singurà mintue§te, dar credincio§i nu sint decit aceia pe care Dumnezeu ii predestineazà mintuirii dupà bunul sàu plac. Credinta e o « blagoslovenie». « Impàràtia cerurilor — zice autond Tilcului in versiunea romàneascà — se dobinde§te tot de cei blagosloviti pentru blagoslovenie, nu pentru lucrurile noastre». Credinta dreaptà este darul lui Dumnezeu, pe care-1 primeóte numai cel càruia ii este dat. Autorul cere ea pentru credintà sà renuntàm la familie, la avere, situatii §i sà ne dàm chiar capul (CC1B. p. 280 PN p. 173). Credinta §i legea este una singurà, nu sint mai multe (CC1 172; PN. 129). Este hotàrit de mai inainte de na§terea oamenilor, care sint « alesi» — (BbiSpaHHbin in PN) §i au locurile gàtite in impàràtia cerurilor, §i care sint cei « nealesi» -— sau« condoninoci». Acest lucru reiese dar din interpretarea evangheliei despre despàrtirea odor de capre. E semnificativà omiterea acestei pàrti din PN, unde in propo-zitia echivalentà se sustine toemai ideea contrarà: valoarea faptelor bune.
CC4, p. 313	P N, p. 12
 Yezi crestine, cà unde sint blago-	..................................
sloviti de Domnulü pentru blagoslo-	..................................
veniea dobìndescù impàràtia lu Dum-	..................................
nezeu nu pentru lucrurele noastre......Et3eHTyeT'b 3a Tbixi> jnoflin, uito
cà viata de veaci nu e piata lucru-	xpaHHTt 3anoBtAH ero, iomi> Meri
relor, ce e darul §i cinstea lu Dum-	nxt iicctobeth noHínTHOAit B%qHbiMi>
nezeu...	h njiaTHTn 3a fltjia Hauie floGpbra 4...
     1	Vezi Iochira Cràciun, Cathehismul romànesc din 1544 urmat de ceìelalte cathehisme romàno-luterane, Sibiu—Cluj, 1945—1946. I. Biauu, ìntrrbare crrstineascà (1560). Bucuresti, 1925, p. 11.
     2	Cf. P. Olteanu, art. cit., fi Diacouul Coresi, Curte cu invasatura (1581), ed. S. Pufcariu fi Al. Procopovici, Bucurefti, 1914, p. 4 fi urm.
      3	CC1, p. 159 fi 193.
      4	« . .. màrturisefte pentru acei oameni, care pàzesc poruncile lui, cà ii va cinsti cu viaja de veci fi-i va ràsplàti pentru faptele noastre bune».