328
G. ÇTREMPEL
     Antim Ivireanul menjioneazà la p. 4V fi legenda dupà care Adam fi Èva ar fi deplins moartea lui Avel 100 de ani in locul ce se chiama Yalea Lacrimilor.
      Cele mai numeroase trimiteri pe care le face mitropolitul Antim, in afara càrjilor istorice ale Bibliei, sint la Philon, la Iosephus Flavius, la Strabon, iar dintre comentatorii creftini, citeazà pe sf. Ieronim, pe Methodie, pe sf. Ambrozie fi pe Beda venerabilul.
     Din punct de vedere literar, Chipurile Vechiului fi Noului Testament se caracterizeazà prin dominarla stilului epic. De la un capàt la celàlalt sint relatate sumar sau sint povestite evenimente din domeniul istoriei biblice sau al istoriei profane, prelucrate dupà Cronografe. Poezia Didahiilor sale, care face din Antim Ivireanul un scriitor de vàdit talent, lipsefte in paginile prejiosului manuscris miniat. Apar insà, fi nu rareori, fragmente de adevàratà cronicà. Iatà, spre pildà, cit de plastic este ìnfàjifatà ocuparea Ierusalimului de càtre Nabucodonosor: « §i puse impàratul Navucodonosor pre Sedechia, fratele lui Eliachim, impàrat preste Iuda fi preste Ierusalim. era Sedechia de 21 de ani cind au inceput a impàràfi. §i impàràji ani 11, fàcind viclefug inaintea lui Dumnezeu fi nu sà rufina de càtrà faja Ieremiei prorocului, care il certa pentru ràutàjile ce fàcea, ci 1-au bàgat in temnijà. §i trirnijind impàratul Navucodonosor, soli la Sedechia, ea, sà-f dea birul, precum le-au fost legàtura, i-au intors indàràt, la impàratul, defarti fi infranta^.
      Miniindu-sà, drept acela, Navuhodonosor, s-a dus asupra Ierusalimului, cu toatà puterla lui fi luind toate odoaràle besericii, cite au gàsit fi ale impàratului, le-au dus cu sine-f la Vavilon. ¡■¡i arse Navuzardan, stolnicul impàratului Navuhodonosor, beserica lui Dumnezeu. §i tàe impàratul pre feciorii lui Sedechie inaintea lui, iarà pre el, orbindu-1, il duse la Vavilon. §i, efind Ieremia din temnijà, s-au dus impreunà cu norodul; iar Sedechia cu rea moarte s-au sfirfit in Vavilon, cràpindu-i pintecele» (f. 16, col. I).
     Limba manuscrisului este simplà, fraza naturalà. Lexicul, cu excepjia citorva expresii de imprumut (coinandarisie, canzelarie, canzelaris, catharsis etc.), este cel obifnuit limbii romà-nefti de la inceputul secolului al XVIII.
      Din punct de vedere artistic, Cronograful ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul trebuie cercetat in legàturà cu opera iconograficà de pe peretii unora din mànàstirile de la muntele Athos fi din Bucovina, indeobfte numità Arborele lui lesei1. Ambele opere ilustreazà subiecte asemànàtoare: descendenja lui Iisus Hristos din impàratul David. Mai cuprinzàtoare, opera de fajà urcà pinà la Adam, infàjifind un numàr mult mai mare de figuri, dar nu fi scene biblice legate de subiect, cum intilnim pe perejii mànàstirilor amintite. Alàturi de personajele biblice, arborele lui lesei (asemenea manuscrisului) infàjifeazà numeroase figuri de filozofi, poeti fi istorici ai lumii vechi (Philon, Solon, Pithagora, Socrate, Homer, Aristotel, Platon, Fiutarli etc.). Aproape toji aceftia sint aminti(i nominai de càtre artist, care infàjifeazà in plus, in manuscris, o sumedenie de conducàtori sirieni, babilonieni, romani, greci, fàrà nici o legàturà cu descendenja lui Hristos din lesei sau Adam, dar bine reprezentaji in Cronografe. Artistul va fi avut posibilitatea sà vadà picturile murale care ìnfàjifeazà arborele lui lesei, sà rejinà ideea fi s-o foloseascà in minunata sa operà miniaturisticà. In mànàstirile fi bisericile din fara Romàneascà (defi sint infàjifate numeroase scene fi personaje din Vechiul Testament) nu intilnim ideea arborelui lui lesei ca sà càutàm sursa de inspirarle artisticà la vreunul din làcafurile religioase din Muntenia3. Cit privefte posibilitatea copierii operei miniaturistice dupà un alt manuscris, aceasta ni se pare greu de admis, pentru eà: 1) nici un studiu de artà bizantinà sau occidentalà nu atestà pinà astàzi circulajia unor manuscrise miniate cuprin-zind un atare subiect, nici anterioare, nici posterioare anului 1700 ; 2) textul care intovàràfefte miniaturile fi care nu se ocupà, exclusiv, cu explicajii in legàturà cu personajele desenate, credem cà este opera lui Antim, prin stilul, cultura deosebità fi aplecarea spre subiecte de istorie anticà, pe care o dovedefte fi in cuprinsul Didahiilor ; dealtfel una dintre paginile manuscrisului cuprinde semnàtura sa, necontestatà pinà astàzi, fi nicàieri nu se menjioneazà cà s-a alcàtuit aeeastà lucrare copiind un manuscris pe care 1-ar fi avut la indeminà.
     Observind mai atent multimea figurilor reprezentate putem desprinde citeva concluzii, care sint departe de a fi definitive, dar care pot sugera unele cài de urmat pentru cercetàtorii artei medievale romànefti.
     Din capul locului trebuie sà admitem prezenja unor elemente occidentale in maniera de lucru a artistului, evidentà de la un capàt la altul al manuscrisului. Personajele prezentate sint vii, figurile expresive fi deosebit de variate (dacà nu mà infel, numai douà figuri am intilnit
        1 Pentru mànàstirile atonite, veli G. Millet, Monuments de l’Athos, I, Les peintures, Paris, 1927. Pentru Bucovina, P. Henry, L’arbre de Jessé dans les églises de Bukovina, în Bibliothèque de l'Institut français de hautes études en Roumanie, Mélangés, 1928, p. 1 — 31 (çi extras). O prezentare generali a subiectului fi o bibliografie cuprinzàtoare, la L. R é a u, op. cit., t. II, partea 2, Paris, 1957, p. 129 — 150.
       *	Cf. I. D. Çtefànescu, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie, depuis les origines jusqu'au XlX-e siècle, texte et album, Paris, 1932.