LIMBA POYESTIRILOR SLAVE DESPRE VLAD TEPES
EMIL VRABIE
     în anuí 1896 a apârut la Bucureçti lucrarea lui loan Bogdan Vlad fepef ¡i narafiunile germane ji rusefti asupra lui, primul studiu aprofundat privitor la aceste narajiuni in literatura çtiinfificà romàneascà çi in slavistica in genere. Bazat pe manuscrisul Rumean^ev, copie de la sfirçitul secolului al XV-lea sau inceputul celui de-ai XVI-lea, pe care 1-a cercetat nemijlocit la Moscova çi 1-a éditât cu scrupulozitatea característica lui, învâ^atul román a ajuns la concluzia cà povestirile slave despre Dracula sint o producjiune ruseascá originala, independents de orice izvor occidental (lucr. cit., p. 119). Ulterior, mai mulji specialisti de seamà, printre care A. I. Iajimirski \ A. D. Sedelnikov2, J. Striedter3 çi, cu totul recent, I. S. Lurie4, au întârit, direct sau indirect, prin noi argumente istorice, literare, textolcgice çi, într-o anumitâ mâsurà çi lingvistice, teza lui loan Bogdan.
      în opozijie eu aceasta, alji cercetàtori, printre care în ultimul timp prof. P. P. Panai-tescu 5 çi Anton Balota 6, sînt de parere câ Povestirile slave despre Vlad fepef nu reprezintà
o	opera originala ruseascà din secolul al XV-lea, ci numai o adaptare sau o traducere in ruseçte a unui text slav preexistent, redactat ìn limba mediobulgarà 7.
      în sfîrçit, tezei lui loan Bogdan çi celei mediobulgare li se opune o a treia, recenta, teza carpatica, al carei autor este P. Olteanu. Potrivit acestei teze, expuse pe larg ìntr-un amplu studiu, intitulât Limba poveslirilor slave despre Vlad fepe} (Bucureçti, 1961, 409 p.), protograful Povestirilor ar fi fost redactat de un supus al lui Matei Corvin, in slavona carpaticà. lata ce serie autorul, dupâ ce recunoaçte prezen^a în Povestiri a unor particularité^, pe de o parte bulgare, iar pe de alta velicoruse: «Noi am constatai çi o a treia categorie de particularitàji, care caracterizeazà slavona rusa, dar din regiunea carpatica, pentru ca le intìlnim in textele scrise in regiunea carpatica, precum çi in graiurile slave de aici. .. Din slava aceasta carpatica — serie autorul — au pàtruns ìn opera noastrâ aça-zisele « velikorusisme»,
     1A. I. Ia^imirski, Iloeecmb o MynttibmcKOM eoeeoòe JJ,pai<:yjie e uccAedoeauuu pyMbiHCKOio yuènozo, Sankt-Petersburg, 1897, p. 1—24.
     2	A. D. Sedelnikov, JlumepamypHaH ucmopun noeecmu o JJpaKyjie, in «H3BecTHH no pyccKOMy H3biKy H cnoBecHocm», editate de Acad. de $tiin[e a U.R.S.S., vol. II, fase. II, Leningrad, 1929, p. 621 — 659.
     3J. Striedter, Die Erzählung vom walachischen Vojevoden Drakula in der russischen und deutschen Überlieferung, in « Zeitschrift für slavische Philologie», Heidelberg, t. XXIX, fase. 2 din 1961, p. 398-427.
     4	I. S. Lu rie, floeecmb o JJpaKyjie, Moscova — Leningrad, 1964. ln legatura cu originea subiectului povestirilor din secolul al XV-lea despre Dracula (Vlad Tepe$), in Rsl, X, Bucurejti, 1964, p. 5—18.
     3	Cronicile slavo-romäne din sec. XV—XVI publicate de Ioan Bogdan, edijie reväzutä si completata de P. P. Panaitescu. Editura Academiei, Bucurejti, 1959 ; v. Introducere, p. XIV §i p. 198—199; v., de asemenea, recenzia lui P. P. Panaitescu la studiul citat al lui J. Striedter, publicatä in «Revue roumaine d’histoire», vol. II, 1963, nr. 1, p. 253—259.
     6	A. B a 1 o t ä, recenzie la lucrarea lui P. Olteanu Limba povestirilor slave despre Vlad Tepe$, Bucurefti, 1961, in SCL, XIII, 1962, nr. 1, p. 90—97.
     7	Acelasi punct de vedere apare §i in Istoria Romàniei, II, 1962, p. 675, unde citim:
« De?i pästratä bine intr-o traducere ruseascä, se vede bine cä originalul — care a läsat urme in lexicul traducerii — fusese redactat in limba slavä meridionalä, in mediobulgarä, limba folositä in Tara Romäneascä $i in Transilvania».