I. BOGDAN §1 DIPLOMA BlRLÀDEANÀ
89
medievale ale Rusiei cu Polonia, iar mai tìrziu organizatiei feudale din Ucraina fi din Rusia de sud-vest Linnicenko a combàtut pàrerea lui Sobolevski, sustinìnd autenticitatea diplomei. Este naturai, spunea el, sa se gàseascà influente romànefti in acest text redactat la Birlad, in limba slavo-romàna (limba slavà folosità de romàni). Intervenind in replicà, Sobolevski aratà cà el a vorbit despre influenza moldoveneascà a limbii din secolele XIV—XV, defi documentul poartà o datà din veacul al XlI-lea.
     Al doilea istorie care a intervenit in discutie a fost D. I. Ilovaiski (1832 — 1920), istorie fi publicist monarhist, autor de manuale de istorie pentru fcolile medii dinainte de revolutie. A scris §i o Istorie a Rusiei, pinà la Petru cel Mare. Despre diploma birlàdeanà se pronuntase ca despre un act autentic, in aceastà din urmà lucrare 2. In interventia sa la discutia comunicàrii lui Sobolevski, Ilovaiski se alàturà pàrerii expuse mai inainte de Linni-cenco. Nu se poate atribui falsul patriotismului romànesc, de vreme ce este vorba de o diplomà scrisà in limba slavonà care indicà stàpinirea unui cneaz rus pe teritoriul Romàniei de mai tirziu. Cìt privefte limba diplomei, spune Ilovaiski, ea nu poate fi un criteriu sigur in aprecierea autenticitàtii actului, cita vreme nu putem sà controlàm limba editiei cu aceea a origi-nalului. Oare editia pe care o avem nu este fàcutà dupà o copie? ìn aceste conditiuni discutia lingvisticà nu-fi mai are rost fi autenticitatea actului nu este zdruncinatà.
    Dupà Ilovaiski a luat din nou cuvintul Sobolevski, ràspunzind cà, in articolul din«Traian», Hasdeu afirmà cà a avut in mina actul originai, dupà care 1-a editat. Dupà aceea rezumatul discutiilor congresului noteazà cà Ilovaiski a replicai cà in orice caz nu avem posibilitatea unui control al exacti-tàtii ortografici, afa cum e reprodusà in editie. Cu aceasta fedinta a fost aminatà pe ziua urmàtoare.
    In fedinta de la 11 ianuarie 1890, Ioan Bogdan fi-a dezvoltat in rusefte comunicarea: Diploma cneazului Ivan Rostislavici Berladnik, care este inclusà in formà rezumativà in volumul ce cuprinde discutiile congresului 3. Tìnàrul slavist romàn a expus argumentatia sa publicatà anterior in Ànalele Academiei Romàne, dar precedatà de un comentariu al comunicàrii lui Sobolevski. El aratà cà a studiat incà inainte de Sobolevski problema autenticitàtii acestui act fi cà limba documentului este cea medio-bulgarà, fi nu limba rusà din secolul al XlI-lea: acesta este faptul esential pentru dovedirea falsului. Totusi Sobolevski n-a tinut seama de ipoteza ce s-ar putea ridica impotriva demon-stratiei sale, in sensul cà diploma birlàdeanà ar fi fost o copie alcàtuità in Moldova in secolele XIV—XV, dupà un originai din secolul XII. Ioan Bogdan se declarà ìn principiu de acord asupra concluziilor lui Sobolevski, dar crede cà eie trebuiau bazate pe o argumentatie mai largà. Studiul autenticitàtii urmeazà sà fie ìntemeiat pe cercetarea (a) lingvisticà, (b) diplomaticà fi (c) isto-ricà. In ceea ce privefte primul punct, Sobolevski are dreptate cìnd afirmà cà forme ca EfprtaACkCKiH, SrphCkKiH nu puteau iefi decit din capul falsifi-catorului, care nu cunoftea istoria limbii vechi rusefti fi a crezut cà, in forma veche rusà pSckCKTdH, ckcK’RIII este o terminatie adjectivalà, defi in realitate
      1	Datele dupà Marea Enciclopedie Sovietica.
     2	D. I. Ilovaiski, Mcmopun Poccuu, II, 1880, p. 30, dupà K. Grot, op. cit., p. 236, nota 2.
      3	Tpydbi BocbMoeo apxeo/iozuuecKozo ae3Òa, IV, Moscova, 1897, p. 163 — 164.