58
VALERIA COSTÀCHEL
     Astfel, in ceea ce prive§te originea voievodatului, se afirmà cà ea trebuie raportatà la epoca primelor relatii ale romànilor cu slavii, care au existat in dreapta fi in stinga Dunàrii, in Panonia fi in vechea Dacie 1, in perioada anterioarà cuceririi maghiare. Dupà determinarea originii voievodatului, se cauta a se preciza eontinutul acéstei institutii, afirmindu-se cà voievozii « erau fefii unor confederatami de chineji. In vreme de pace ei hotàrau neintele-gerile dintre aeeftia, in vreme de ràzboi ei se puneau in fruntea lor. Aeeftia aveau atributiuni judiciare fi militare detinute de aceeafi persoanà. Acest lucru a avut loc nu numai la romàni, dar fi la popoarele vecine cu romànii». Concluzia autorului este cà « voievodatul s-a putut nafte la romàni, ca fi institutiile analoge de la alte popoare, in mod cu totul independent de influencie stràine»2.
     Aceastà primà lucrare consacratà vechilor institutii romànefti a fost apre-ciatà pozitiv atit in presa romànà, cit fi in cea stràinà. Filologul rus Iati-mirski, dupà ce a citit studiul despre voievodatul la romàni, i-a scris lui I. Bog-dan cà lucrarea lui este excelentà, foarte pretioasà fi constituie un studiu de sintezà, ceea ce ii ridicà valoarea 3.
    In perioada dintre cele douà ràzboaie mondiale, problema voievodatului a fost mult dezbàtutà in istoriografia romàneascà. Defi teoriei lui I. Bogdan i-au fost aduse unele completàri fi rectificàri 4, in linii mari ea a ràmas valabilà pinà in zilele noastre. A fost làrgità in special partea referitoare la istoria voievodatului in Transilvania. De aceastà problemà s-a ocupat I. Lupaf, care afirmà cà « institutiunea voievodatului nu putea sà aibà in trecutul Tran-silvaniei decit aceeafi origine, pe care I. Bogdan o làmurise deplin in studiul sàu cu privire la trecutul fàrii Bomànefti fi al Moldovei, làsind-o ìnsà necer-cetatà in partea relativà la dàinuirea ei secularà in regiunile dintre Carpati fi Tisa»5. Autorul arata cà nicàieri pe teritoriul Ungariei nu se gàsesc urmele vreunei organizatii teritoriale politice la fel cu cea voievodalà de pe cuprinsul Transilvaniei, de unde rezultà cà ea trebuie considerata ca un produs specific románese 8.
    Afadar, tinind seama de completàri fi de unele rectificàri, istoriografia de astàzi a adoptat rezultatele cercetàrilor lui I. Bogdan cu privire la institutia voievodatului. Astfel, in tratatul de Istoria Romàniei se aratà cà « nevoile de apàrare au silit obftile sà se confedereze fi sà aleagà o càpàtenie militará numità voievod» 7. Se sustine cà« alàturi de latinescu domn (dominus, domnus), au pàtruns fi s-au generalizat fi la romàni ca termeni ai unor institutii impru-mutate de la slavi, cuvintele cneaz, jupan, voievod»8.
    Intr -un studiu recent, consacrai obftei sàtefti la romàni, P. P. Panai-tescu expune ideile sale cu privire la institutia voievodatului, aràtìnd tràinicia ei. De pildà, in Maramuref ea s-a pàstrat pinà in veacul al XY-lea. « Institutia
      1	Ibidem.
      2	Ibidem, p. 205.
      3	D. P. Bogdan, Relafiile lui I. Bogdan cu savantii rusi, in Relatiile ruso-romàne, Bucurefti, 1963, III, p. 270.
      4	I. Lupa;, Epocele principale in istoria romànilor, Cluj, 1928, ed. II, p. 47.
      6 I. Lupa;, Voievodatul Transilvaniei in sec. XII si XIII. AAR, Memorii, S. Ili, t. XVIII, mem. 3, p. 29.
      6	Ibidem, p. 3.
      7	Istoria Romàniei, vol. II, Bucurejti, 1961, p. 805.
      8	Ibidem, p. 805.