156
DIOMID STRUNGARU
     Redactarea dictionarelor bilingve (slavo-romàne) in secolul al XVII-lea confirmà, in general, vechea traditie a preoeupàrilor lexicografice ale càrtu-rarilor nostri, eontinuu antrenati in acest gen de muncà datorità activitàtii lor intense detranspunere in limba romànà a diverselor texte slavone§ti. Prin aceastà vie activitate se imprimà un puternie caracter didactic studiului limbii §i al culturii slavone la romàni, in diferite §coli domnefti1 fi din incinta mànàstirilor, in perioada afirmàrii §i ràspindirii tot mai largi a limbii romàne in cultura noastrà.
     Aceste cerinte interne ale culturii romàne§ti explicà §i rapiditatea cu care erau aduse la noi lucràrile lexicografice fi de gramaticà slavonà existente la acea epocà. De§i prima editie a lexiconului lui Berinda devenise, imediat dupà tipàrire, o raritate bibliografica chiar in Ucraina, càrturarii romàni au §tiut sà gàseascà din timp mijloacele necesare pentru a-§i procura mai multe exem-plare, — dintre care unele se pàstreazà §i astàzi in bibliotecile noastre 2 — spre a le avea la indeminà in vederea elaboràrii dictionarelor bilingve slavo-romàne, a càror necesítate se ivise incà din secolul precedent. Este o nouà dovadà cà lexicografía romànà in secolul al XVII-lea s-a dezvoltat nu atit sub influenza operei lui Berinda, cum s-a crezut in generai, cit mai cu seamà utilizind lucrarea acestuia ca un precios instrument auxiliar, in functie de satisfacerea unor vechi cerinte, animate de ideea ràspindirii culturii romàne§ti in limba maternà.
     Atit lexiconul lui Berinda cit §i lexiconul lui Staicu ne pun la indeminà un bogat material lexical, foarte variat sub aspectul provenientei, cu cores-pondentele respective din ucraineanà, rusà, bielorusà, polonezà §i din limba romànà. Prin aceste corespondente avem posibilitatea sà inregistràm intelesul atribuit cuvintelor respective de càrturarii secolului al XVII-lea, atit slavi cit §i romàni, §i sà surprindem, in aceste diverse exprimàri, sensul cel mai firesc.
     Astàzi, cind Asociatia Slavi^tilor din República Socialista Romània a initiat elaborarea unui Dicfionar al slavonei din Tàrile Romàne, menit sà repre-zinte inventarul complet al lexicului slav utilizai in documéntele §i scrierile originale romàne§ti in limba slavonà, studiul lexicografiei slavo-romàne din secolele XVI—XVII capàtà o importantà aparte. Indeosebi cele cinci lexi-coane slavo-romàne care ni s-au pàstrat 3 pot constituí un pretios instrument auxiliar pentru colectivul care participà la elaborarea acestei importante lucràri pentru istoria culturii §i, in special, a lexicului limbii slavone §i romàne. Este cu atit mai necesarà o editie criticà a intregii mo§teniri lexicografice din secolul al XVII-lea, cu cit ea este menità sà reflecte deopotrivà nivelul la care s-au ridicat cuno§tinteIe de limbà slavonà §i, in legàturà cu aceasta, competenza lexicograficà a vechilor no§tri càrturari.
     Reamintim, cu acest prilej, cà cel care a enuntat utilitatea §i principiile unei asemenea editii a fost insu§i loan Bogdan. Iatà propriile sale cuvinte: « Lexiconul de la Petersburg ar merita a fi editat §i studiat in comparatie cu cel de la Moscova, cu al d-lui Sturdza §i cu toate celelalte lexicoane vechi slavoromàne ce se vor aràta a fi din aeela§i izvor. . . O editie cu index in ordine alfabeticà riguroasà (càci lexiconul in aceastà privire nu corespunde ideilor noastre moderne despre un lexicon fi seamànà mai mult cu un glosar) ar putea
     1	Vezi V. Papacostea, art. cit., p. 183 urm.
     2	Vezi detalii la Magdalena Laszló, in recenzia asupra lexiconului lui Berinda, rééditât la Kiev in 1961, apàrutâ în Rsl, X, 1964, p. 563.
     3	Din care numai unul singur — al lui Mardarie Cozianul — a fost publicat, ìntr-o editie de mult timp epuizatà si cu inerente greçeli la acea vreme.