MANUSCRISELE SLAVE DE LA DRAGOMIRNA
199
decit se credea, a§a eum au aràtat cercetàrile recente ale lui Emil Làzàrescu 1, iar in ceea ce prive§te filiatia directa intre produsele §colii de la Tirnovo §i cidtura romàneascà de limbà slavonà, care ar face din ultima o simplà continuare a celei dintii, lucràrUe lui E. Turdeanu au aràtat cà este o presupunere farà nici un temei care sà o sustinà 2. Cultura in limba slavonà, atestatà pe teritoriul patriei noastre incà din sec. X, nu era in fa§à atunci cind se produce inflorirea din sec. XV—XVI. In plus, cei mai stràluciti reprezentanti ai ei
—	copiati sau autori de opere originale — sint in majoritate romàni, ìncepind cu celebrul creator al izvodului moldovenesc §i al §colii romàne§ti de miniatura, Gavril Urie de la Neamtu.
     pi totu§i, ràmine o realitate incontestabilà faptul cà prototipurile care au stat la baza intensei opere a copi§tilor romàni din sec. XV—XVI sint opera eàrturarilor bulgari 3. Dacá nu se poate sustine cu argumente teza unei conti-nuitàti liniare a culturii bulgare pe sol románese, prin refugiatii de la sud de Dunàre, se poate vorbi insà, cu toatà indreptàtirea, de faptul cà mogtenirea culturalà bulgarà a fost salvatà de càtre càrturarii poporului román de la risipirea la care o condamnaserà ealamitàtile istorice in patria ei, au multi-plicat-o §i au ràspindit-o prin copii, impodobite adesea de minunate miniaturi.
    Fenomenul care ii indreptàtefte pe istoricii literari sà vorbeascà de o « continuitate» a culturii bulgare este, in realitate, o manifestare a efortului si avintului cultural románese din secolele XV—XVI, avint manifestai nu numai printr-o intensà operà de asimilare a culturii sud-slave in genere (arhitecturà, picturà, literaturà), dar §i prin crearea de opere originale in toate aceste domenii, opere care nu o datà ì§i depà§esc izvoarele §i modelele.
    Dacà emigrarea eàrturarilor sud-slavi nu poate fi considerata trasàtura de unire intre realizàrile culturilor sud-slave §i cultura romànà a secolului al XY-lea §i al XYI-lea, atunci care a fost cauza acestei osmoze culturale §i eum s-a desfàsurat procesul de asimilare §i difuzare a culturii sud-slave in 'f'àrile Romàne? Iatà intrebarea la care incerca sà ràspundà I. Iufu in cercetàrile sale din ultima vreme. El a formulat o ipotezà de lucru, pe care numai cercetàri aprofundate §i indelungi o vor putea verifica in toate detaliile §i-i vor putea da autoritatea unui adevàr stabilit. ìn rìndurile ce urmeazà voi expune succint aceastà ipotezà §i temeiurile pe care se sprijinà.
     Pornind de la constatarea cà manuscrisele slave copiate ìn 'fàrile Romàne in secolele XV—XVI sint scrise in medio-bulgarà cu ortografia revizuità, eftimianà, §i cà aceastà ortografie, dupà pàrerea sa, nu a fost utilizatà in Bulgaria din cauza pràbu§irii statului bulgar4, I. Iufu presupune cà locul unde s-a efectuat marea operà de coleccionare, confruntare fi indreptare a literaturii originale §i de traduceri sud-slave a fost, cel putin pentru partea finalà a lucrà-rilor, nu Bulgaria, ci Constantinopolul s, §i anume celebra mànàstire Studion.
1	Nicodim de la Tismana ji rolul sâu in cultura veche româneascâ, în Rsl, XI, 1965, p. 237—
 285.
      2	Vezi în spécial lucrârile Miniatura bulgarâ j£ inceputurile miniaturii românefti, extras din « Anuarul Institutului roman din Sofia», 1942, nr. 2, p. 395—452 çi La littérature bulgare du XlV-e siecle et sa difusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947.
      3	Cf. çi E. Turdeanu, Les lettres slaves en Moldavie. Le moine Gabriel du monastère de Neamfu (1424—1447), în« Revue des études slaves», t. 27, 1951, p. 267—278.
      4	Prototipurile literaturii slavo-române..., p. 511 — 531.
      6	O parère similarâ exprimase A. I. Sobolevski, în lOwcHOCAaemcKoe OAumue Ha pyccnyio nucbMHHocmb e XIV—XV eexax, St. Pb., 1894, p. 12 (apud «Tpyflw OTflena flpeBHepyccKoü jiHTepaTypbi», XIX, 1963, p. 117).