144
DIOMID STRUNGARU
     ín continuare, ne vom referi la faptul cà glose romàne^ti se gàsesc, fàrà indoialà, §i in alte texte slavone, scrise (sau utilizate numai) de càrturari romàni in decursul secolului al XVI-lea, pe teritoriul patriei noastre. Intimplàtor, constai pe cimpul unor foi din manuscrisul slav nr. 692 din Biblioteca Acade-
                                     ii ii
miei Republicii Socialiste Romània 1, cà cuvintele CTfiit Kkaspa (f. 263v)
  H . . .
§i, simplu, HEK’H3Kpa (f. 264r) sint redate uneori prin glósele romàne§ti: cnnu,e
Hian'KpaTi (f. 271r) §i, respectiv, Nfdii'HpdTi (f. 266r). De asemenea, la f. 287r,
                                                                             T
in fraza urmàtoare: ai|ic ktc n^kKpaTHTK noTHpK HeyoTAH, mah a^P* 08p0HH . . .
observàm, in spatiul dintre ultímele douà cuvinte citate, un astfel de semn C :3, care se repetà pe cimpul de jos al paginii, urmat fiind de glosa: aHa<|>C>p'K Ka CKTiiia.
     Mai constat, de asemenea, tot in ms. slav 692, cà o serie de glose romà-ne§ti au apàrut in legàturà cu anumite cuvinte din cuprinsul textului románese (text care ocupà un anumit numàr de foi din Pravila). De§i glósele se referà indeosebi la cuvinte prescurtate, eie denotà totu§i cà ritorul Lucaci era preo-cupat §i de ideea de a preciza continutul unor cuvinte romàne§ti mai putin cunoscute cititorilor.
    Dàm citeva exemple:
Foaia din    Textul románese, cu cuvintul prescurtat Glosa de pe   
ms. slav 692                                         marginea foii 
    235'     MA _                                    t _s          
             KOS MCTÍ Tpobns MOPTK CATK                            
    235'     0i>A\Hp, AHHA^apA                                   p 
                                                     WdMfHHAW      
    2é5r     tjikpA; A* KpfAHHUrft, A\pTK iftCTé     A\WpT*K       
    235'     dUlM uih Kpua                                       H 
                                                     KpÉAHU,a      
    237'     M _                                          rpivAi^É 
             rpijJi iWapérti kjciiaìé                              
    240r     _ n                                               M , 
             AHS;i(lHAf CKpllTSpH                                  
    240r     MAa aSh as8                             MHrtd         
    240r                                           ’      CKÍNTÉAÉ 
             CijsTÉAÉ .fvK‘KII,A\TOSpi                             
     1	Manuscris din secolul al XVI-lea (1581), scris de ritorni fi scolasticul Lucaci de la Putna. Citeva informaci despre acest precios manuscris au fost date mai intii de I. P e r e $, Pravila de la Govora. Text comparai cu Pravila de la Bislrifa fi Nomocanonul lui Cotelerius, Bucurefti, 1911, p. 15 fi urm. In ultimii ani, manuscrisul, readus in discute de P. P. Panaitescu (Al. Grecu), Inceputurile dreplului scris in limba romàna, in « Studii», 1954, IV, 1954, nr. 7, p. 215—228, a mai fost utilizai, in parte, de diverfi al|i cercetàtori. Vezi: « Biserica ortodoxa romàna», nr. 11 — 12, din 1961; «Limba romàna» XIII, 1964, nr. 2, p. 122 — 123 fi XIV, 1965, nr. 4, p. 439 fi urm.; « Studii fi cercetàri de lingvisticà», XV, nr. 6, p. 749—735.
     2	Asemànàtor unei paranteze deschise, cu douà puncte ingrofate.