IOAN BOGDAN IN CADRUL ACADEMIEI ROMÀNE
69
scrisoare adresatà lui I. Bogdan 1 la 17 II 1889, cit §i in recenzia lucràrii Vechile cronice moldovenesti pînâ la Ureche, in care preciza ca « pentru investi-gatiunile istorice din tara o astfel de intreprindere ar fi, de bunâ seamà, baza unui nou avint»2.
    I. Bogdan considera ca o a treia problema« pregatirea unui Corpus inscrip-tionum al Tàrilor Romàne, atit a celor in limba slava, cit §i a celor româneçti §i neogreceçti» 3.
    Acest discurs-program, expresia gindirii istorice moderne a lui I. Bogdan, poate fi considérât fi o analizà critica a activitatii sectiei istorice a Academiei. ìn consecintà, el a provocai nemultumirea unora din vechii membri — inclusiv A. D. Xenopoi, fostul profesor al lui I. Bogdan — care se simteau vizati. Astfel a inceput o polemicà intre reprezentantii celor doua directii deosebite din istoriografìa romàna. La discutii a luat parte §i Titu Maiorescu, care afirma ca lupta de idei este un semn de vitalitate, deoarece màrginirea unilateralà ar fi un simpton de slàbiciune: « Sà ne felicitàm totdeauna cind vedem lupte de idei. .. Progresul nu se poate face farà schimbare §i antagonism», spunea Titu Maiorescu §i incheia afirmind ca « hotàrirea asupra acestui fel de chestii nu se dà prin votul unor colegi contemporani, ci prin dreapta judecatà a viitorului» 4.
    Aceastà polemicà a ineetat numai datorità tactului de care a dat dovadà I. Bogdan. Dar, in mod firesc, divergentele de pareri, care erau esentiale fi legate de principii §i conceptii, au continuât in mod latent, fâcînd ca uneori colaborarea lui I. Bogdan cu unii din reprezentantii vechii conceptii sâ fie deosebit de grea. Cit prive§te « dreapta judecatà a viitorului» aceasta, precum se çtie, a dat ciçtig de cauzà lui I. Bogdan.
★
    De§i I. Bogdan §i-a inceput activitatea in cadrul Academiei in atmosfera încordatà pe care am aràtat-o, atmosferà care se datora, din fericire, numai unei minoritàti — e drept, incà influente — munca lui a fost foarte rodnicà §i multilateralà 5.
    Membru al sectiei de istorie a Academiei, el participé cu competentà §i la dezbaterea unor probleme ale sectiei literare, contribuind la rezolvarea acestora. Mentionàm, de pildà, participarea la discutiile cu privire la modificarea ortografici 6.
    Dovada aprecierii activitatii filologice a marelui nostru slavist — care se afirmase prin valoroase studii de limbà — o constituie faptul cà, in çedinta din 19 mai 1914, a fost ales membru al Comisiei Dictionarului 7, reales apoi cu regularitate çi chiar in absentà, in ajunul mortii sale 8.
     1	Vezi I. Lupa j, loan Bogdan in lumina unor fragmente din corespondenta sa, AAR, Seria III, t. XXVII, mem. 7, p. 32.
      2	Vezi C. J irei e k, Slavische Chroniken der Moldau, « Arhiv für slavische Philologie», t. 15, 1892, p. 91, vezi §i extrasul din CL, an. XXVI, 1892, nr. 7, p. 10.
      3	Vezi Isloriografia romàna, p. 26.
 4	AAR, Seria II, t. XXVII, Procesul verbal al sedintei din 9 aprilie 1905, p. 234.
      5	Vezi bibliografia lucrärilor sale la P. P. Panaitescu, loan Bogdan fi studiile de istorie slava la romàni, « Buletinul Comisiei istorice a Romàniei», voi. VII, Bucuresti, 1928, p. XXI-XXXII.
6	Vezi AAR, Seria II, t. XXVI, Procesele verbale ale sedin|e!or din 16 |i 17 martie 1904.
   7	AAR, Seria II, t. XXXVI, Procesul verbal al §edin{ei din 19 mai 1914, p. 149.
8	AAR, Seria II, t. XXXVII, Procesul verbal al ^edin^ei din 13 mai 1915, p. 168, t.
XXXVIII,	Procesul verbal al sedin^ei din 30 mai 1919, p. 311.