\
UN CRONOGRAF ATRIBUIT LUI ANTIM IVIREANUL	326
se oprefte in dreptul copilului. Miniatura, deosebit de bine realizatà, si prima de acest fel in arta romàneasc&, este lucrata sub influenza artei occidentale. Viziunca tabloului este occiden-talà, nu rásáriteaná.
      Cel de-al doilea medalion il infàfifeazà pe Iisus Hristos copil, la virsta de 12 ani, cind, dupà tradita biblica, a fost gàsit de familia sa in bisericà, invajùul norodul. Desenul il repre-zintà din fa{à, pìnà din jos de briu, imbracat. in haine sacerdotale.
      Ultimul medalion il infàjifeazà pe Iisus pe cruce. De o parte fi de alta stau Maria fi Ioau Evanghelistul. in planul al doilea este infaticata cetatea Ierusalimului, cu turla din dreapta in forma de bulb. Influenza ruseascà in reprezentarea ràstignirii este indicatà fi de bara transversalà de jos, pe care Hristos ifi sprijinà picioarele 1.
     in coloana a doua menjionàin portretul lui Zaharia preotul, ce se distinge mai ales prin bog&jia hainelor sacerdotale, fi portretul lui loan Botczàtorul, cu tràsàturi fine, dar cu párul fi barba in neorinduialà fi cu imbràcàmintea din pàr de c&milà, afa cum il descrie tradita biblica 2.
     in ceea ce privefte textul primei coloane, acesta se rezumà la o simplà aluzie la una din sojiile lui Antipatru Idumeul. in cea de-a doua coloanà de text, afeza tà intre fifia centrali fi portretele lui Octavian August fi Tiberiu, se vorbefte despre prorocirea Savilei 3.
     Cea de-a treia coloanà de text cuprinde relatarea nafterii fi morjii lui Iisus Hristos fi domnia lui Tiberiu.
      Fila 21v cuprinde numai patru portrete: al lui Compome<t7, Marco498 Kufus190 fi Valerie600, afezate pe linia stàpinitorilor in Iudeea, singura linie ce se continua. Toatc portretele sint repre-zentate din profil.
     Textul primei coloane se ocupà de regii Iudeii reprczentaji in pagina trecutà ; coloana a doua cuprinde elemente de cronologie biblica.
      Fila 22, ultima filà a manuscrisului, cuprinde trei portrete afezate pe linia stàpinitorilor in Iudeea, infàjifind portretele lui Pilat din Pont501, Anna602 arbiereul fi Caiafa503. Pilat este iufàjifat sub figura unui bàrbat tinàr, cu faja slabà, imbràcat intr-o mantie prinsà la piept cu o agrafà. Pe cap poartà coroanà, amànunt pe care nu ni-1 putem explica in nici un fel. Artistul ftia, fàrà indoialà, cà Pilat n-a fost niciodatà rege in Iudeea, ci numai procurator.
      Anna arhiereul ne este infàjifat sub chipul unui bàtrin cu priviri bànuitoare, avind capul acoperit.
     Ultimul portret, al lui Caiafa, ne infàjifcazà tot un bàtrin, cu barbà rotundà, pe cap cu o bonetà datà pe spate, cu imbràcàminte simplà de pinzà.
      Textul de pe prima coloanà se ocupà, in continuare, de stàpinitorii din Iudeea reprezentaji la fila 21. In coloana a doua sint date citate din diferiti proroci in legàturà cu Iisus Hristos.
★
     inaintea premizelor ce se cer formulate in legàturà cu izvoarele folosite de Antim, cu valoarea literarà a operei fi importala artisticà a lucràrii, se cer spuse citeva cuvinte despre circulaba Chipurilor Vechiului fi Noului Testament.
     Manuscrisul donat lui Constantin Brincoveanu n-a ràmas in posesiunea urmafilor sài dupà moartea nàprasnicà a domnului. El a fost vindut — nu ftim de cine — vornicului de poartà Dumitrafco Sàcarà, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, dupà cum menfioneazà urmà-toarea insemnare din 8 iulie 1788 de pe dosul coperai ce s-a pàstrat: « Aceastà carte sà numcfte Namurile de la Adam fi cumpàràtura ei este 150 lei, care au cumpàrat-o tatàl meu, Dumitrafco Sàcar<à>, vornicu<l> de poa<r>tà. §i la sfirfitul vieefii dum<nealui> me<-a>u dat-o mie fi este draptà a me fi cine f-ar face vriun blestem sà o fure sà fii blestemat de domimi Hristos fi de Maica pricuratà Pricesta, sà nu-i agiute fi de cei 12 apostoli fi de tot sfingi mucenici fi de Tatàl nevàzut; fi neertat sà fii acela om pin-in vecul vecului de apoi. 1788, Iulie 84». inscmnarea este a unui moldovean, a càrui iscàliturà n-o putem citi. Care au fost impreju-ràrile vinzàrii fi cine anume a vindut manuscrisul nu ftim. Douà insemnàri de la 1850 — una la ff. 3V — 5V fi alta la f. 22v — arata cà la mijlocul secolului al XIX-lea manuscrisul se afla incà la familia Sàcarà. ínsemnarea de la ff. 3V — 5V glàsuefte:« Aceastà sfintà carte laste dreptà a me, ràmasà clironomii di la maicà-me, fiica vornicului Dimitri Sàcarà, pi care, dindu-o sà o ceteascà unu<i> dvoraninu Tufàscu ci, grabnic murind, au ràmas in cárjili lui. Afa apecunii 5 au scris-o in averea mortului fi màcar cà mult m-am jàluitu, insà in sfirfitu am hotàritu spre a
      1 O reprezentare asemänätoare a rästignirii in lucrarea luiLeonid Ougpensky §i Vladimir Lossky Der Sinn der Ikonen, Berna, 1952, p. 61.
       *	Portretul lui Io an Botezitorul il intilnim apropiat de desenul de fa\& in lucrarea lui Walter Felicetti Liebenfels, Geschichte der Byzantinischen Ikonenmalerei, Olten und Lausanne, 1956, pl. 27.
       *	Cf. N. Cartojan, Cär\ile populäre in literatura rom&neascä, vol. I, Buc., 1929, p. 116 $i urm.
       4	insemnarea «i la §t. Berechet, Un manuscris de zugrdveald..., p. 134, fn transcriere liberi.
       *	Epitropii.