240
EMIL VRABIE
credem cà P. Olteanu ar fi semnalat acest lucru, ceea ce ínsá domnia-sa nu face (p. 269) Pe de altà parte, chiar dacá ar exista çi s-ar descoperi unul sau cîteva cazuri in care scrieri slave din Carpajii nordici ar confine acest verb cu sensul 9ud-slav de « a hràni», aceasta tôt n-ar constituí o probà: nici in sprijinul tezei carpatice asupra protografului, nici in sprijinul tezei sud-slave, càci« imprumuturile din limbile sud-slave erau destul de obiçnuite in limba rusà literarâ a secolului al XV-lea» 1,
     dukatü. Autorul tezei carpatice serie: «este un termen tehnic curent in slava de apus, in sirbo-croatâ, in rusa carpaticà, in Muntenia, dar neobiçnuit in velicorusà» (p. 252). La rîndul sàu, prof. P. P. Panaitescu (Cronicile..., p. 198) enumera acest cuvînt printre elementele sud-slave « risipite în textul rusesc», care ar aràta câ acesta ar fi « transpus in ruseçte de cineva, un copist ulterior, care a folosit un text scris mai mainte in slava meridio-nalà...» (ibid.). La aceasta pàrere subscrie çi A. Balotà (recenz. cit., p. 95, pet. 24 e). Dar, prezenja acestui termen in textul slav al lui Eufrosin nu aratà implicit câ protograful n-ar fi fost redactat in rusente, càci, se pune intrebarea : cum ar fi putut oare sâ spunà in velicorusà monedei stràine dukat fie Kurijîn, fie ait càlàtor rus prin Ungaria lui Matei Corvin? Singura posibilitate era preluarea termenului tale quale, aça cum au fost si aveau sa fie prelua|i, în diverse epoci, termeni ca dpaxMa, tfiopuHm, dÔAAap, Mes etc. Sà ne amintim, în legâturà eu aceasta, si de comentariul lui loan Bogdan, care, vorbind despre dukat « galben» çi mila «milà» («unitate de lungime» din manuscrisul Rumeanjev), seria: «... si un rus de la Moscova putea sà întrebuinfeze aceste douà cuvinte dupà ce venise în atingere eu Apusul çi le auzise, mai ales dacá voia sà fie credincios celor auzite» 2.
     kapa. « Cuvîntul — serie P. Olteanu—trebuie sà fi existât si în slava din Carpa^i çi de la noi, din care au pàtruns în P^ çi al{i termeni tehnici» (p. 251). E vorba, açadar numai de o presupunere, càci domnia-sa nu face trimiteri la vreo scriere anumitâ în slavona carpaticà, sau la vreun grai popular ucrainean din CarpaÇii nordici, in care sà se fi folosit cîndva, sau sâ se foloseascá astàzi termenul kapa «fes». Observâm, în schimb, lucru care i-a scàpat autorului tezei carpatice, câ în velicorusà existà cuvîntul Kàna « çapcà» cu diminutivele Kàtma çi KânoHKa (Dal, II, 86). E greu de stabilit cît de vechi este acest cuvînt în graiurile ruseçti. Sà admitem însâ câ în jumàtatea a doua a secolului al XV-lea, cînd a fost redactat protograful, el încâ nu era cunoscut îu Rusia. Orice câlâtor velicorus în Ungaria 1-ar fi putut auzi de la çtiutorii de slavonà mediobulgarà sau mediosirbâ çi comunica apoi, oral sau în scris, in limba rusà, compatrio{ilor sài, ca pe un termen etnografic. Aça a fàcut, cam în aceeaçi perioadà. vestitul càlàtor rus prin India Afanasi Nikitin, la care întîlnim, în Cdldtoria..., o muljime de cuvinte anterior necunoscute în Rusia, denumind realitàji specifice locurilor pe care le-a vàzut. Pe de altà parte, observâm câ M. Vasmer (lucr. cit., I, 521) postuleazà existenÇa în limba rusâ veche a unui cuvînt *kapa « Kappe», « Mützc» pe baza termenului nakapka « Kopfbe-deckung der Frauen», atestat într-un document rusesc din 1499 çi în unul din 1503. Kapa existà, eu acelaçi sens, çi în ucraineanâ (Hrincenko, II, 216). M. Vasmer presupune cà a pátruns din polonà (kapa), unde provine din lat. kappa (ibid.).
      Cu atît mai neverosimilà este presupunerea lui N. Smochinà câ acest cuvint ar proveni din limba românâ 3.
      pristavü. Referindu-se la acest cuvînt din Povestiri, P. Olteanu serie: «e folosit în Registrul de la Oradea, eu sensul sàu vechi, juridic, care se pâstreazà çi în rusâ ca arhaism». Referirea la Registrul de la Oradea este de prisos, de vreme ce termenul e cunoscut la finele secolului al XV-lea în velicorusà, eu exact acelaçi sens juridic ca çi în povestirile despre Vlad Tepeç : « persoanâ oficialá numità pentru aducerea inculpatului în faja instanÇei» (Srezn., II, 1458, eu ilustrâri din Codul de legi din anul 1497 al marelui cneaz Ivan al III-lea Vasilievici).
     siromachü. « în limba rusâ veche — serie P. Olteanu — cuvîntul nu era bine cunoscut, pentru câ în versiunile de mai tîrziu este explicat prin parafrazà, ca în manuscrisul Kumeanfev, sau este înlocuit eu bednjak, golenkoj» (p. 254). Atragem însà aten(ia câ în graiurile velicoruse existà, totuçi, cuvîntul cupOMâxa, nu numai eu sensul de « orfan», ci çi eu acela de « om sàrac», « pâlmaç», exact ca în Povestirile slave despre Vlad Tepef (Dal, IV, 188). în afarâ de aceasta, cuvîntul cipoMaxa « om sàrac», « om nevoiaç» e bine cunoscut atît în graiurile populare ucrainene, cît çi în limba ucraineanâ literarâ (Hrinéenko, IV, 128). De aceea, nouà ni se pare câ nu este atît de sigur cît s-a afirmat (v. prof. P. P. Panaitescu, Cronicile..., 198) câ siromachü ar fi neapàrat un vestigiu de limbâ sud-slavà în manuscrisul lui Eufrosin. Cu atît mai mult nu poate fi utilizat acest cuvînt în sprijinul tezei carpatice asupra Povestirilor.
       1	Ibid.
     2	loan Bogdan, lucr. cit., p. 120—121.
       3	N. P. S m o c h i n a, Elemente romanefti in Naratiunile slave asupra lui Vlad Tepe$ in « Moldova Noua», Iaji, V (1939), nr. 5, p. 127.