232
EMIL VRABIE
     5.	« Forma pioti din PJ — spune mai departe susfinatorul tezei carpatice — este un element expresiv (? — E.V.) al slavei de ràsàrit fi nu al celei de sud fi de apus. Autorul
—	continuà domnia-sa — 1-a cunoscut din graiurile ruse carpatice sau din vechea rusà, (subì. n. — E.V.) de unde provin toate cele 30 de cazuri in care gàsim r, l (desigur
                                                                                     o •
l	— E.V.) > er, or, ol» (p. 40). §i acum, concluzia: « Aceasta dovedefte deci cà P'f s-au scris
O
in slavona rusà de redacjie carpatica» (ibid.). Dupà pàrerea noastrà, acest silogism este flagrant vicios.
     6.	Dupà ce amintefte ca reflexele fonetice u ('u) fi ’a din etimol. Q (j(>), respectiv (, sint caracteristice pentru slavona de redacfie rusà in genere (subì, noastrà — E.V.), P. Olteanu conchide, fàrà nici o rezervà, cà aceste particularitàji fonetice ale Povestirilor provin din rusa carpatica (p. 42). In felul acesta se comite aceeafi grefealà de argumentare ca fi cea pe care am semnaiat-o la punctul 5.
     7.	Ocupindu-se de litera il din manuscrisul lui Eufrosin, P. Olteanu serie : « Pronun-tarea diftongatà ie pare sà fie atestata in PT in grafia è (=4 — E. V.), ìndeosebi in cuvintele ruse subcarpatice, ca: pavida « zise», lèpù «frumoasà», zlodiju « hot », vèrù « eredità» (p. 42-43).
     Nimic nu dovedefte insà cà -fc din aceste cuvinte se rostea de autorul protografului ie, iar nu e : in monumentele scrise rusefti din secolele al XIY-lea fi al XV-lea confuzia dintre •fe fi tó este un fenomen freevent. De exemplu, in Hrisovul cneazului de la Pskov Ivan Aleksan-drovici, scris intre anii 1463 fi 1465, citim: citi eeexi nocaÒHUKoei noKoebCKUi (Crestom., 165). Ìn legàturà cu grafia eeexi i.l.d. edxt, S. P. Obnorski fi S. G. Barhudarov comenteazà: «in hrisov (in cuvintul eeexi — E.V.) lipsefte litera 'li, ceea ce constituie o màrturie a coinciderii lui 4 fi 6 intr-un singur sunet» (Crestom., 167). in acelafi document sint fi alte cazuri de acest fel: 3Òece, óe.iKC ócsb nucjia. Ha ¿apode etc. (Crestom., 167—168). Fenomenul e freevent fi in alte scrieri rusefti, ca, de ex., in Documentul juridic de la Pskov, scris in secolul al XV-lea fi pàstrat intr-o copie din secolul al XVI-lea (vezi comen-tariile lui S. P. Obnorski fi S. G. Barhudarov, in Crestom., 209, note, pct. 3).
     In fine, ar mai fi de adàugat cà nici unul din cele 4 cuvinte considerate in monografia lui P. Olteanu «ruse subcarpatice» (ibid.) nu este in realitate numai carpatici toate patru se cunosc bine in velicorusà in genere.
      8.	O altà caracteristicà a dialectelor« ruse subcarpatice», serie P. Olteanu, este« inmuierea consoanelor labiale p, b, m, v, a consoanei r fi semi(-)inmuierea consoanelor dentale cind sint urmate de e, é, à ... » (p. 43).
     Dar, in primul rind, ne permitem sà atragem aten(ia cà in limba comunà a slavilor de ràsàrit inmuierea treptatà a consoanelor semi-moi incepuse cu mult inainte de finele secolului al XV-lea, cind s-au scris Povestirile despre Vlad f'epef, fi anume incà din secolele al Xl-lea — al Xll-lea 1. Acest proces fonetic a cuprins graiurile t u t u r o r slavilor de ràsàrit, inclusiv cele care au stat la baza limbii ucrainene 2. De aceea, noi nu putem impàrtàfi pàrerea lui P. Olteanu, care considera caracterul moale al consoanelor labiale fi al lui r din manuscrisul lui Eufrosin drept o particularitate localà, carpatica.
     Cit privefte « semi(-)inmuierea» consoanelor dentale inainte de e, e fi a (= a —E.V.), de care vorbefte autorui tezei carpatice, consideràm cà nu existà nici un mijloc prin care sà se demonstreze cà eie erau in graiul autorului protografului slav al Povestirilor semi-moi, iar nu moi. Dubletele grafice din text, de tipul eepu fi eipoy , nu sint altceva decit un caz particular al confuziei dintre •k fi 6 de care a fost vorba la pct. 7 de mai sus. Aceste dublete nu pot constitui in cazul de fatà un punct de piecare pentru ipoteza cà autorul protografului ar fi fost, cum se sustine, un « rus subcarpatic» (p. 43).
     9.	De vreme ce formele pronumelui personal de persoana a IlI-a, formele de prezent ale verbului Bumu fi adverbele ezòa, e/itiKo apar in scrierile redactate in Rusia in secolele al XV-lea — al XVI-lea, ca fi in cele anterioare, fi cu Hi — inaiai fi cu 6 —, ni se pare nein-temeiatà concluzia din lucrarea lui P. Olteanu cà autorul Povestirilor a cunoscut cuvintele cu 6- la initialà nu numai din rusa veche, ci « fi din slava de redactie carpatica» (p. 45).
     1	L. E. K a 1 n i n Paìeumue xameiopuu meépdocmu u MMKoemu coi.iacHbix e pyccKOM A3blKe, in „VqeHhie 33IIHCKH HHCTHTyTa CJiaBHHOBefleHH«“, voi. XIII, p. 137 f.U.
     2	V. V. Ivanov, lucr. cit., p. 172.