I. BOGDAN $1 B. P. HASDEU
261
publicate fi traducerile bine fàcute»1. Comentariile lui I. Bogdan intereseazà fi sub aspectul valabilitàtii operei lui Hasdeu, care, defi ne gàsim la inceputul veacului nostru, nu apare depàfità.
     In introdueerea de la aeeastà editie, I. Bogdan este preocupat de necesi-tatea de a se realiza un « Codex diplomatieus». Editia imbunàtàtita din 1905, cu titlul Docilmente privitoare la relafiile Tàrii Romànesti cu Brasovul si Tara Ungureascà in sec. XVsi XVI, ca .si cele 2 volume, tipàrite in 1913, cuprinzìnd Documentele lui Stefan cel Mare, reprezintà punerea in aplicare, sub o anumità forma, a acestui pian. Intr-o scrisoare din 17 II 1889, C. Jirecek ii sugerase ideea sa facà un nou studiu despre documentele vechi romànefti, un « codex diplomatieus», ìntrucit « Arhiva» lui Hasdeu fi Gramoty ale lui Venelin«sint invechite §i necomplete» 2.
     In aeeastà ordine de idei, trebuie amintit cà editarea de càtre I. Bogdan a unui Album paleografie in 1905, cu 26 pi., ca §i frumoasa editie postumà, apàrutà in 1926, sub ìngrijirea lui N. Iorga, Album paléographique moldave. Documents du XlV-e, XV-e et XVI-e siècle, cu 105 pi., se aflà pe linia proiec-tului lui Hasdeu, mentionat in Cuvente den bàtrini, de a intoemi un « Tractat de paleografie slavo-romàna»3.
     In orice caz, publicind in 1913 editia de documente ale lui yitefan cel Mare, I. Bogdan realizeazà o lucrare superioarà fatà de cele anterioare, rezolvind « probleme grele de tebnicà fi critica, editare, traduceri, datare, comentarii», care au atras admiratia invàtatului rus Iatimirski 4. in special, comentariile cu ampie referiri amintesc de metoda eruditului sàu magistru, iar glosarele despre Cuvinte romànesti fi Formele gramaticale romànesti5 reprezintà continuarea operei lui Hasdeu, defi nicàieri nu apare vreo mentiune despre acest mare deschizàtor de drumuri, care in Cuvente den bàtrini, sublinia problema romànismelor in documentele slavone, precizìnd cà ideea i-a fost sugeratà de Fr, Diez, iar el a aplicat-o atit de productiv in voi. Ili din« Arhiva istoricà» (p. 178—195), adunind un mare numàr de cuvinte, « un eie de cea mai mare importantà filologicà» 6.
    Fiind ales, in fedinta din 29 martie 1903, membru al sectiei istorice a Academiei Romàne, I. Bogdan in discursul sàu de receptie din 8/21 aprilie 1905 a amintit, din nou, despre rolul lui Hasdeu in istoriografia romàneascà. «Dupà M. Kogàlniceanu, Yenelin sau Papiu-Ilarian — spune noul membru al Academiei— Hasdeu aducea ceva cu totul nou in istoriografia noastrà: cunoafterea izvoarelor slave, atit a celor interne, eit fi a celor externe, fi putinta de a utiliza pentru istoria romànà literatura acelor popoare cu care noi am avut un contact mai indelungat... » 7.
    In perioada alegerii sale ca membru al Academiei Romàne, Ioan Bogdan ifi làrgefte aria preocupàrilor sale istorice cu caracter sociologie. El cerceteazà documentele in lumina vechilor noastre institutii fi analizeazà termenii din punct de vedere filologie fi al dreptului vechi romànesc. El tipàrefte in « Analele Academiei»: Origina voievodatului la romàni (1902) ; Despre cnejii romàni (1903) ;
     1	Ibidem, p. LXXXIII.
       2	I. L u p a f, op. cit., p. 12 (164).
      3	Ìn voi. I, p. 3.
     *	P. P. Panaitescu, Ioan Bogdan, p. 10.
     5	Voi. II, p. 606—609 fi p. 610—611.
      6	Voi. I, glosar I, p. 237—238.
      7	Vezi Istoriografia romànà ji problemele ei acluale, Bucurefti, 1905, p. 12. I. Bogdan era membru corespondent din 1892.