UN CRONOGRAF ATRIBUIT LUI ANTIM IVIREANUL
327
fi Euripidis, poeticii», iar in vremea lui Zorokabel a tràit « Durie. feciorul lui Istaspu» fi « Platon filosofili» (f. 17, col. II), la care a ìnvàjat Aristotel (f. 18, col. II). Cit privefte istoria Greciei fi a Romei, multe din amànuntele pe care le redà in text nu sint intilnite in Càrfile Macabeilor din Vechiul Testament, in care este redatà istoria poporului evreu din epoca cores-punzàtoare fi din timpul ocupafiei romane in Palestina, ci in Cronografe. Astfel ne vorbefte despre Alexandru Macedon, despre ocuparea Greciei fi a Egiptului de càtre romani, de primul triumvirat fi de luptele dintre triumviri (amintefte fi de regimul politic al Romei de la inte-meiere pinà la imperiu, f. 20v, col. I), de Octavian August fi de Tiberiu. Relatind domnia lui Octavian August, Antim Ivireanul amintefte de prorocia Sibilei relativà la nafterea lui Hristos (f. 21v, col. I).
      Cum textul Cronografelor n-a fost publicat incà in limba rominà, ne-am folosit in cerce-tarea fi stabilirea surselor de inspirate ale lui Antim de manuscrisul roinànesc 2609 din colecjiile Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste Romania care cuprinde, pe cele aproape 1000 de pagini, textul unui atare Cronograf de tipul Danovici. Menfionàm doar citeva din ideile esentale ale textului, incluse fi in ms. 2609. De pildà, filozofii greci pe care ii amintefte Autim sint menfionat in Cronograful nostru la f. 110; despre Palamcd, alcàtuitorul slovelor grecefti, ins. 2609 face inentiune la f. 119 ; legendele in legàturà cu Nabucodonosor, cu Darius fi cu Mandaua le intìlnim la f. 100, respectiv 103; despre inceputurile Romei se vorbefte in ms. 2609 la f. 123v etc.
      Este drept cà Antim Ivireanul s-a folosit fi de uuele scrieri istorice fi religioase, pe care le amintefte deseori, fapt care dovedefte cultura temeinicà pe care a avut-o.
      Cit privefte concepfia istoricà a lui Antim, aceasta nu iese, firefte, din limitele idcalismului epocii sale. E1 nu pune la ìndoialà adevàrul càrfilor istorice ale Vechiului Testament, in care legenda se impletefte cu fantasticul, fi nici scrierile celor doi istorici din antichitate, deseori citaci de el (a càror principalà sursà de inspirate ramine acclafi legendar Vechi Testament), Iosepbus Flavius fi Philon. Antim Ivireanul nu ia fi nu poate lua pozifie fafà de afirmatile istoricilor mentionat, sau fa(à de textul Cronografelor. Pentru el critica izvoarelor se màrginefte la a constata dacà existà sau nu deosebiri intre càrfile istorice ale Vechiului Testament fi celelalte lucràri consultate, cum face, spre pildà, la f. 16, col. I, unde mentoneazà textual:
      « In vremea acestui Sedechia s-au sfirfit imparatila Iudei, care au fmut 514 ani fi 4 luni fi 8 zile, dupà cum zice Iosif istoricul. Iar din Cartea jmpàràtilor nu sà adunà mai mult decit ani 500».
      ¡■Si pentru el, ca fi pentru tot istoricii din orinduirea feudalà, istoria popoarelor se confundà cu aceea a stàpinitorilor acestor popoare. Exploatarea. pe care o vede fi o subliniazà adeseori in Predicile sale, nu face nici màcar obiectul unei aluzii in textul, de altfel interesant, al acestei opere. Ca mitropolit, explicà neajunsurile unor popoare (care sint robite) sau ale unor personaje istorice, ca pedepse pentru pàcatele savirfite, insufindu-fi punctul de vedere teologie al istoricilor fi operelor folosite.
      Trebuie remarcat insà interesul pe care 1-a aràtat Antim Ivireanul istoriei generale vechi, creind aceastà istorie prescurtatà, cu numeroase elemente de cronologie, intr-o limbà romàueascà aleasà, adevàrat monument licgvistic.
     In ansamblu privind lucrarea, nu putem trage concluzia cà ea este produsul unui om obifnuit sà gindeascà exclusiv dupà ingustele canoane bisericefti. Fàrà indoialà cà Antim Ivireanul a respectat, ca prelat, biserica fi nu s-a abàtut de la dogmele ei, dar ca om cult, sfera preocupàrilor sale era mult mai largà. Pe el il interesa tot atit de mult, ca fi treburile religioase, ce anume s-a intimplat in Grecia sau la Roma in vremea cutàrui prcot sau profet izrae-litean, ce anume spune cutare istorie al antichitàti comentind càrfile Vechiului Testament, sau cit temei se poate pune pe o legenda biblicà, pe care biserica o inlàturà, afurisind.
      Textul incepe cu o Povestire pre scuri pentru zidirea lui Adam, din care nu lipsefte menfiunea celor doi istorici pe care i-a cercetat: Iosephus Flavius1 fi Philon a, cum nu lipsesc nici men-fiunile legendelor in legàturà cu Vechiul Testament. Iatà cum redà legenda lemnului crucii, intratà in literatura noastrà popularà:
      « Pre acest Sith zie unii cum cà 1-au trimis Adam cind au bolnàvit sà meargà in Ralu sà-i aducà din lemnul viefii, darà nu i s-au dat voe, ci numai i-au dat ingerul lemn de finic. §i cind s-au intors inapoi au gàsit pre Adam mort fi au sàdit lemnul acela la mormintul lui Adam, de spre cap, carele s-au fàcut copaci mare. §i dupà acéla, zie istoriile, sà-1 fie pus Solomon la lucrul curfilor lui ce-au fàcut, pre carele zie sà se fie ràstignit fi H<risto>s. (Iarà eu nu o fiu sà fie aceasta adevàratà)» 3.
        1 Iosephus Flavius, Opera. .. De aniiquitatibus judaicis, libri XX, Francfurt, 1617, 879 p.
       •Philonis Judaei, Opera exegetica in libro* Mosis..., Antverpiae, 1614, 811 p.
        •	Cf. N. Cartojan, Cdrfile populäre in literatura româneatcà, I, Bue., 1929, p. 122 — 136. Vezi çi L. Rèa*-Iconographie de l'art chrétien, t, II, partea I, (Iconographie de la Bible, Ancien Testament), Paris, 1957, p. 101.