IOAN BOGDAN — ISTORIC
29
    Nici Documéntele lui Stefan cel Mare nu sint publícate pentru a servi filo-logului, ci istoricului. A§a cum observa un cercetàtor, comentariile lui loan Bogdan la aceste documente alcàtuiesc « un adevàrat repertoriu al institu-tiilor vechi romànefti» fi « un repertoriu geografie al vechilor sate din Moldova» 1. Desigur fi aceste comentarii arata cà avem de a face cu un istorie ce publica fi comenteazà izvoare de prima importantà pentru istoria noastrà, un istorie ce urmàrefte in nótele ce insotesc documéntele probleme de insti-tutii, de afezàri, de fapte istorice fi numai in treacàt de limbà. La fel se pro-cedeazà fi in cazul cronicilor slave.
    De altfel, loan Bogdan explica el insu§i motívele care 1-au determinai sa procedeze in acest fel. In ultima pagina a introducerii citate mai sus gàsim urmàtoarele : « Textele slave sint publícate farà prescurtàri, afa cum am publicat §i cronicile vechi moldovenefti. Sint de pàrere cà in filologia slava trebuie pàràsit cu desàvirfire sistemul practicat cu atita predilectie de rufi de a publica textele vechi cu abreviatiunile nedesfàcute. Dacà pentru sec. XI—XII repro-ducerea acestora are oarecare inteles, manuscrisele din acest timp fiind foarte rare, pentru secolele urmàtoare nu i se poate gàsi nici o justificare.. . Studiul istorie al limbilor slave este destul de inaintat, ca editorii de texte sà poatà elimina din tipar acele prescurtàri ce deformeazà textul fi ingreuneazà ìnte-legerea lui. Si apoi, abreviatiunile in paleografia slavà nu prezintà nici o dificúltate ; sint foarte rare cazurile unde se pot ivi indoieli fi acestea se pot releva in note. Se intelege cà desfacerea abreviatiunilor trebuie fàcutà in conformi-tate cu fcoala ortografica càreia ìi apartin documéntele sau manuscrisele ce se editeazà»2.
    Am reprodus acest pasaj toemai pentru a-1 làsa pe loan Bogdan sà vor-beascà el insufi de metoda de publicare a textelor slave — documente sau cronici. E1 reprezenta fi atunci, fi mai ales astàzi, punctul de vedere al isto-ricilor fi nu al filologilor. Sà ne gindim la discutiile ce au avut loc la noi in ultimul timp (1962) in legàturà cu republicarea textelor slave fi romànefti in continuarea colectiei Documente privind istoria Romàniei, unde istoricii au sustinut din nou acest punct de vedere, combàtut tot atunci de càtre filologi.
    In orice caz, asa cum au aràtat, la vremea publicàrii lor, savanti de mare autoritate, editiile de izvoare ale lui loan Bogdan reprezentau fi reprezintà fi astàzi un model pentru noi. De metoda sa de publicare a textelor slave au tinut seamà fi tin fi astàzi toti istoricii ce au editat asemenea materiale.
     Care sint, in afara editiilor de cronici fi documente, preocupàrile de cápeteme ale lui loan Bogdan? Publicìnd aceste texte — cronici fi documente — loan Bogdan a trecut la analizarea datelor pe care le ofereau. Cum imensa majoritate a documentelor reflectau realitàti social-politice, loan Bogdan merge pe aceastà cale. El este deschizàtor de drumuri in problemele de istorie socialà romàneascà, drum pe care au mers apoi o serie de cercetàtori. loan Bogdan sustinea cà istoria noastrà, care se preocupase aproape exclusiv de domnitori fi relatiile lor externe, trebuia sà devinà acum « sociologicà» 1, adicà sà cerceteze vechile institutii social-politice ale romànilor din cele trei prin-
     1	I P. Panaitescu, loan Bogdan fi studiile de istorie slavà la romàni, extras din « Buletinul Comisiunii Istorice a Romàniei», VII, Vàlenii de Munte, 1928, p. 11.
     2	I. Bogdan, Documente privitoare la relafiile..., p. LXXX.
1	I. Bogdan, Istoriografia romànà fi problemele ei actuale, Bucurejti, 1905, p. 18.