98
I. C. CHITIMIA
    De asemenea, la moartea lui Alexandru, in versiunea latina §i polonâ, maeedonenii de lîngâ patul lui il plîng pe aeesta §i soarta lor personali viitoare :
 « Melius fuerat nobis omnibus mori tecum, quia post mortem tuam reg-num non stabit. Yae nobis, ubi nos dimittis» x.
« Lepiej by nam bylo wszystkim pomrzec, niili widziec ciebie przed nasz£( oblicznoscia umieraj£(cego. Wi-emy to, iz po smierci twej krolestwo nasze bçdzie rozproszone. Niestetys nam nçdznym, gdzie opuscimy pana naszego, Aleksandra ?» 2.
    In locul acestei scurte lamentâri a bârbatilor, versiunea sîrbeascâ §i cea românâ introduc un bocet de tipul celor improvizate §i il pun pe seama Ruxan-drei. Este deci o schimbare de structura a textului, dar §i bocetul are note distincte de duiofie in cele douà versiuni. Autorii au imprimat bocetelor intro-duse traditia §i culoarea localà:
  «PoKCdHAd KpK3H0 A® SfMAII pd3APd, h Koct a® siMAie pacnoycTH, ck imaMfMK KK flAfKcaHAPoV hko >KHKoy roKopame : JKfNKI I AÉT‘'5 ÎIAaMÉTÉ Ck avhok> (...]. 0 SlrtíKcaHAP*. KCfro CKkTa uapoy, chanìh rocnoAHHfc, A<* kpkknhkk ah aunî K-buif, nOHÎi>Kf KK MOyîKAHJfK ©CTaKH AU 3fMAI3JfK! GaM MKO CAKH’nf CK CAkn’u,ÎMK 3aHAf.
  Hk 0 CAKH’ltf H ropH H JfAkA\H H A\opf h KpacHaa aP^k*1 nA©A*KHTaa, nAAMHTf ck a\now akhkck. Hctomhté hctomhhkk
CAK3HKIM OTK ©MHK> A\0I6I0, H I€3fp0
HanAHHHTf, ropoy Hanoraum ncAHNOsoy,
OHcy ropov kîaokhtov; A\N-fc »3.
« Ruxandra plingea §i zicea :
0, vai de mine Alexandre, amàrita de mine, dragul mieu Alekxandre, impàratul mieu §i domnul mieu, darà eu ce-t fusei vinovatà de mà scose§i in teri streine §i acum mà la§i jalnicà §i amàrità ? Pentru aceasta plingefi astàzi ioti impàrafii, si craii si domnii, tinerii si bàtrinii, muntii si codrii, si toate riurile si izvoaràle, intristati-và ! §i iarà zise:
0, dragul mieu Alexandre, astàzi apuse soarele mieu §i al machedo-nénüor ! 0 amar mie, Alexandre, astàzi ìntunecà lumea toatà ! Sà plingà soarele si luna, si stelele, cimpii si codrii, de veninul mieu... » 4.
    In bocetid din versiunea sirbà, Ruxandra invità sà plingà cu ea, in spiritul folclorului locai, « soarele §i muntii, marea §i frumofii pomi roditori, iar izvorul lacrimilor ei sà umple iezerul». In cea romàneascà ea cheamà sà ia parte la jale impàratii §i craii, tinerii fi bàtrinii, muntii §i codrii, soarele, luna §i stelele, ceea ce se regàsefte in folclorul románese:
   « Plingeti §i voi, codrilor,	Plingeti §i voi, muntilor,
   Mindrelor pàdurilor,	$i voi, mindre vàilor,
   Plingeti fi voi, apelor,	Plingi, o, lunà, fi tu, soare,
   Dimpreunà pietrUor.. .	Cind omul din lume moare... » 5.
    Este ciar cà in flecare fragment de bocet avem de-a face cu un alt tablou
1	iterar, in care culorile sint puse cu materialele §i traditia pe care flecare scriitor
      1	F r. P f i s t e r, op. cit., p. 129.
      2	J. K r z y i a n o w s k i, op. cit., p. 144.
     3	StojanNovakovié, op. cit., p. 149. O redac^ie similarà a bocetului la V. J a g i 6 Zivot Aleksandra Velikoga, in« Starine», III, 1871, p. 328. Comp. M. N. Botvinik etc., op. cit.y P- 71.
    4	I. C. Chirimía fi Dan Simonescu, op. cit., p. 84.
     5	S. Mangiuca, Calendar pe anul 1883, Biserica Alba, 1882, p. 129.