60
G. MIHÀILl
 1904 (A.A.R., Seria II, Tom. XXVI. 1903—1904. Partea adm. fi dezb., Bucu-refti, 1904, p. 190—191).
      Dintre artieolele, rapoartele fi recenziile din a doua categorie citàm : notita biografica despre G. L. Frollo (1832—1899), intemeietorul catedrei de limba fi literatura italiana la Universitatea din Bucurefti (« Conv. lit.» XXXIV, 1900, p. 78—80), discursul la Sàrbàtorirea lui Titu Maiorescu la Universitatea din Bucuresli (22 noiembrie 1909), cu prilejul trecerii la pensie a renumitului critic fi profesor \ rapoartele despre activitatea ftiin tifica a lui O. Densusianu 2 fi
 I.	Bianu 3 in vederea numirii acestora ca profesori ai Universitàtii din Bucurefti, precum fi recenziile fi prezentàrile unor lucràri de limbà fi literatura romàna semnate de A. Densufanu, I. G. Sbiera, Al. Philippide, N. Iorga,
 G.	Murnu, I. A. Candrea f.a., publicate in« Convorbiri literare» fi in « Analele Academiei Romàne».
      Scrise totdeauna cu competentà fi cu càldurà, atunci cind lucràrile repre-zentau contributii de valoare, sau — dimpotrivà — cu un sever, dar obiectiv spirit critic, atunci cind acestea se dovedeau a fi simple compilatii fàrà valoare, recenziile fi rapoartele lui loan Bogdan ràmàn un model al genului. Cu auto-ritatea sa, el a contribuii, alàturi de Titu Maiorescu, al carni discipol se considera, la incetàtenirea in lumea universitarà fi academicà a onestitàtii ftiintifice, a exigentei fata de propriile lucràri fi fata de lucràrile altora, a spiritului obiectiv in ftiintà fi in viata socialà.
      ìn sfirfit, printre lucràrile filologice ale lui loan Bogdan am vrea sà relevant doua contributii la studierea literaturii romàne. Prima este raportul pentru premierea piesei lui Barbu £!tefànescu-Delavrancea, Apus de soare, cu Premiul ‘ Nàsturel al Academiei Romàne, raport scris cu o deosebità càldurà (prezentat in fedinta comisiei din 12 mai 1910), in care scoate in evident! nu numai valoarea literarà fi lingvisticà a operei marelui dramaturg, ci fi insemnàtatea patrioticà fi istoricà a acesteia 4.
      Primul motiv al marelui succes al piesei — spune I. Bogdan — este faptul cà ea « se ocupà cu cel mai mare erou pe care 1-a produs neamul romànesc fi il prezintà — pe baza unui studiu serios al mediului in care el fi-a dezvoltat activitatea sa — cu o putere de intuitiune istoricà, pe care n-a aràtat-o incà nici unul din cei ce s-au incercat la noi in astfel de productiuni literare» (p. 375— 376). §i mai departe: « D-l Delavrancea ne-a dat in drama sa un §tefan, afa cum trebuie sà fi-1 inchipuie fi cel mai profund cunoscàtor al trecutului nostru. Impresia noastrà, dupà ce am ascultat sau cetit drama d-lui Delavrancea, este cà afa a trebuit sà fie, afa a trebuit sà se poarte, afa a trebuit sà vorbeascà §tefan in acele imprejuràri ale vietii sale, in cari ni-1 infàtifeazà scriitorul» (p. 376).
      Al doilea motiv al succesului piesei este « limba in care e scrisà. Nu cred cà pot caracteriza mai bine aceastà limbà — spune istoricul fi filologul I. Bogdan — decit zicind cà e cea mai romàneascà in literatura noastrà contimpo-ranà». Drama lui Delavrancea « imbracà ginduri romànefti in cea mai curatà, mai limpede fi mai duioasà limbà romàneascà. Cu «Apus de Soare» eu am
1	Discursul a fost publicat in brofura cu titlul de mai sus (Bucurefti, 1910, p. IX—XI).
2	Lucràrile filologice ale d-lui Ovid Densufanu (sic !), CL, XXXV, 1901, p. 254—266.
        3	Lucràrile filologice ale d-lor I. Bàrbulescu fi I. Bianu, CL, XXXVI, 1902, p. 172—182. Cf. fi recenzia judicioasà la Documente romànefti..., t. I, fase. 1 (1576—1629), publicate de I. Bianu (Bucurefti, 1907), in CL, XLI, 1907, p. 381 — 386.
       4	A.A.R., Seria II, Tom. XXXII. 1909—1910. Partea adm. fi dezb. Bucurefti, 1910, p. 375—377, fedinjele din 12 fi 13 mai 1910, cf. p. 358—359.