166 ÇERBAN PAPACOSTEA K Bonpocy O IIPOHCXOJKJJEHHH h PACÜPOCTPAHEHHH ÜHCbMEHHblX nOBECTEfl O AEHHHHX BJIAJJA IIEIIEIIIA (Pe3ioMe) Ilpo6jieivia mnpoiKHbix hctophkob h (jwjiojioroB. B HacTOHmeii paSoTe BHOBb noflHHMaeTCH sonpoc 06 06cT0HTejibCTBax noHBjieHHH h pacnpocTpaHeHHH nepBbix tckctob o Bjiafle Ileneine. Abtop OTMeMaeT, hto noHBneHHe sthx TencTOB no BpeMenH coBnaflaeT c nepuo^oM SercTBa pyMbiHCKoro rocnoflapn b TpaHCHJibBaHHio h ero apecTOM Kopojieiw MaraameM Kopbhhom nocne noxo^a cyjiiaHa MaroMeTa II b Bajiaxrao. Kopojib BenrpHH, nanpaBHBuiHiìcH 113 By/jbi bo raaBe Boìici Bjiaay Il,enemy (Ha mto nojiywui cyScHflrao ot nanbi IIhh II h BenenHn), 0TKa3biBaeTCH ot bocciaHOBJieHHH b npa-Bax H3rHaHHoro TypnaMH rocno^apH h apecTOBbiBaeT ero. noHBjieHHe nHCb.weHHbix noBecTeii o MyHTHHCKOM rocno^ape (paHbme cymecTBOBajm namb yciHbie paccKa3bi) a hx pacnpoerpaHeHHe b ÉBpone 6biJiH npo/iHKTOBaHbi coo6pa>KeHHHMH flunjio.MaTHMecKoro xaparcrepa, c no.Mombio KOTOpblX KOpOJIb BeHrpHH CTpe.MHJICH OnpaBflaTb paAHKajIbHOe H3MeHeHHe nOJXHTHKH He TOJlbKO no OTHOuieHHM k Bjiafly U,eneiny, ho h no OTHOinerano k SKcnaHcmi OiTOMancKOH HMiiepHH. 3thm o6i>HCHHeTca tot k-HOCTb He TOJlbKO BHAeTb MyiITÌIHCKOrO rOOIOflapH H OnHCaTb ero BHeuiHOCTb, HO H yCJIbimaTb H3 ycT KopojiH Maraauia KopBHHa o«>KecTOKOCTn» Bjra.na U,eneiua. Kopojib BeHrpHH ébiji 3aiiH-TepecoBaH b pacnpoerpaHemm sthx noBecreii; ohh HcnoJib30Bajmcb MaraameM Kopbhhom KaK epeflCTBo nponaraHflbi b qejiax onpaBflaHHH hojihthkh oTKa3a ot oGemaHHoro noxo^a b Bajiaxmo nporaB TypoK. TaKHM 06pa30M KopojieBCKHH flBop b By«e 6bui neHTpoM paenpoerpa-HeHHH b EBpone tckctob o «enhhhx Bjiafla llenema. adâugiri çi amputàri, prin modificarea amànuntelor çi mai aies a solufiilor diverselor episoade — eu prilejul transpunerii lor ïn scris. Fireçte cà dificultàjile reducerii la acelaçi izvor a unor texte care, în ciuda unui evident fond comun, oferà numeroase deosebiri — uneori esençiale — sînt foarte mari çi de naturâ sa determine càutarea altei solufii, de pildà aceea mai sus amintità. Fàrâ a anticipa asupra unei cercetâri viitoare, semnalâm doar cà, dupà pàrerea noastrâ, crite-riul cel mai potrivit de grupare çi deosebire a diferitelor tipuri de înregistrâri scrise aie poves-tirilor despre Vlad fepeç nu este limba în care au fost redactate scrierile, ci epoca câreia le aparfin. Socotim cà o distinctie marcatà trebuie fâcutâ între prima serie de scrieri, apârute în anii 1462—1463, în împrejuràrile analizate în paginile anterioare, çi a doua, mai tîrzie, din perioada urmàtoare reaçezàrii lui Vlad fepef în domnie, càreia îi aparfin numeroasele broçuri germane tipârite, apârute în deceniul 1480—1490, çi versiunea rusa. Este ceea ce s-ar putea numi o « a doua édifié», revizuitâ, în împrejuràri asupra càrora ne propunem sà revenim ulterior ; în aceastâ privinÇâ, unele date interesante se aflâ în lucràrile cercetàtoarei maghiare Hubay lion a, neluate în seamâ de cei ce s-au ocupat mai de curînd de problema poves-tirilor despre Vlad 'Jepeç: Egykoru ûjsâglap Drakula vajdârôl (Foaie contemporanà despre voievodul Dracula), Budapesta, 1948 çi Magyar és magyar vonatkozâsu rôplakok, ujsâglapok, rôpiratok az Orszâgos Széchényi kônyvlârban 1480—1718 (Foi volante, gazete çi pamflete ungureçti sau privitoare la Ungaria, pàstrate în Biblioteca Nafionalà din Budapesta 1480—1718), Budapesta, 1948, p. XX. Autoarea socoteçte eu drept cuvînt câ în spatele aetivitàfii de publicare a uneia dintre « relatàrile germane cele mai câutate în veacul al XV-lea» — povestirile despre Vlad TePe? —« se aflà probabil mîna lui Matei Corvin» Çi J. S t r i e d t e r, op. cit., p. 412, constata existenfa a « doua straturi» în consemnârile scrise aie povestirilor despre Vlad 'fepes, unul datat de el în perioada imediat urmàtoare anului 1460, altul aproximativ douà decenii mai tîrziu.